Deconspirarea masoneriei

Masoneria vs Biserica Crestina

Masoneria si Biserica Crestina (Ortodoxa, Catolica)

De-a lungul timpului, atat Biserica Ortodoxa cat si Biserica Catolica au luat atitudine impotriva masoneriei. Vom prezenta in continuare cateva astfel de pozitii luate de catre bisericile crestine. De asemenea, vom prezenta care este opinia unor masoni celebri fata de crestinism, in general.

 

Scrisoarea enciclica „HUMANUM GENUS” a papei LEON al XIII-lea
impotriva Masoneriei (20 aprilie 1884)

NOTA INTRODUCTIVA:
Enciclica Papei Leon al XIII-lea impotriva francmasoneriei a fost scrisa acum mai bine de o suta de ani. Redactata de o minte foarte lucida si perfect avizata, ea este unul dintre cele mai virulente rechizitorii la adresa Francmasoneriei, acest aspect fiind confirmat de altfel chiar si de catre francmasoni. „Seful bisericii romane este fara indoiala personajul cel mai autorizat printre dusmanii francmasoneriei.” – scria in 1903 in revista masonica ACACIA, Marele Maestru Mason HIRAM. Aceasta este de astfel explicatia pentru efortul constant urmarit pana in ziua de azi din partea masoneriei de a distruge sau cenzura acest text sau cel putin de a-l discredita cat mai mult. De altfel, se cuvine sa mentionam ca textul pe care il prezentam aici pentru prima oara in limba romana este incomplet, lipsindu-i partea finala in care sunt aratate unele mijloace eficiente de a combate francmasoneria. Acest fragment a fost insa rezumat sintetic, chiar dupa citatele pe care HIRAM le insereaza in tentativa sa furioasa de a combate argumentele Papei prezentate in Enciclica (Revista ACACIA nr. 6, 1903).
In acea perioada, la sfarsitul secolului trecut, francmasoneria pornise o campanie virulenta si deja fatisa, asumata cu o uluitoare indrazneala impotriva Bisericii si spiritului crestin, urmarind, cum face de altfel si astazi insa chiar cu si mai multa viclenie si inversunare, sa distruga total orice metodologie sau institutie autentic spirituala. Iata spre exemplificare un fragment semnificativ aparut in aceeasi perioada intr-un articol manifest scris de asemenea de maestrul mason HIRAM in revista ACACIA: „Francmasoneria este si va ramane mereu o biserica: anti-biserica, anti-catolicism, biserica ereziei.” Sau: „Cine confera in fond mandatul oficial de pastori de suflete preotilor si Papilor? Dumnezeu cumva? Atunci unde este diploma cu semnatura imputernicitului? De fapt, ei au aceasta diploma de la niste oameni, care o au si ei la randul lor de la alti oameni, si asa mai departe, de-a lungul secolelor, pana la apostoli. Dar oare apostolii au primit ei o diploma sau un atestat semnat de Iisus Cristos? Papa vorbeste de revelatie, dar unde este dovada acestei revelatii? Dovediti-ne ca Iisus a fost intr-adevar Fiul lui Dumnezeu!”. In aceste conditii, acest semnal de alarma impotriva masoneriei se inscrie si el pe linia activitatii a inca sapte Papi, predecesori ai Papei Leon al XIII-lea, insa aici rigoarea si obiectivitatea argumentarii, dublate de o viziune profunda si chiar inspirat vizionare asupra acestei organizatii oculte malefice aseaza Enciclica HUMANUM GENUS cu mult deasupra celorlalte incercari anterioare. Caracterul vizionar si aproape profetic al Enciclicii reiese pentru orice fiinta umana plina de bun simt cu evidenta si tocmai de aceea ea este in intregime perfect actuala si astazi prin demascarea foarte multor manevre si actiuni disimulate ale francmasoneriei mondiale.
Sunt foarte putine pasaje care sunt legate strict de contextul istoric in care acest rechizitoriu a fost redactat (despre rolul Bisericii in stat, relatia Bisericii Catolice cu societatea civila), pe care de altfel le-am eliminat pentru a nu atenua cu nimic limpezimea si forta cu totul extraordinara a acestei analize de ansamblu asupra structurilor si directivelor vadit satanice ale francmasoneriei mondiale.
Avem astfel convingerea ferma ca prezentarea acestui text de referinta pentru stabilirea adevarului despre francmasonerie, organizatie satanica oculta si suprapolitica mondiala ce se opune in mod viclean si cu indarjire oricarei miscari autentic spirituale, fie ea de natura religioasa, yoghina, filozofica, va contribui din plin pentru toti oamenii din Romania la o mult mai clara intelegere a complexei conjuncturi sociale, istorice si spirituale actuale, mai ales daca se vor completa aceste informatii si cu profetiile faimoase ale indianului Sundar Singh cu privire la viitorul spiritual al Romaniei si mai ales daca vom urmari sa intuim rolul esential pe care aceasta zona il va avea in viitorul apropiat pentru trezirea spirituala a intregii planete.

HUMANUM GENUS

Iubiti frati crestini, primiti salutul si binecuvantarea mea apostolica. Din clipa in care, datorita actiunilor negative ale fortelor malefice, demonice si satanice, antidivine, umanitatea s-a separat intr-o anumita masura de Dumnezeu, caruia ii datoreaza chemarea la existenta si toate darurile supranaturale, ea s-a impartit in doua tabere opuse care nu inceteaza sa se lupte, una pentru adevar, bine, frumos si virtute, iar cealalta pentru tot ce este contrar virtutii si adevarului. Prima parte a umanitatii reprezinta imparatia lui Dumnezeu pe pamant si este adevarata Biserica a lui Iisus Cristos, ai carei membri, daca doresc din toata inima sa-i apartina pe de-a intregul si sa actioneze in vederea desavarsirii lor spirituale, trebuie in mod necesar sa-l slujeasca pe Dumnezeu si pe Fiul Sau Divin cu tot sufletul si cu toata vointa lor. Cea de-a doua parte reprezinta imparatia cumplita a Satanei. Sub stapanirea si puterea sa se afla toti cei care, urmand funestele exemple ale tenebrosului lor conducator si ale pacatului primordial, refuza sa se mai supuna Legii divine si isi intetesc necontenit eforturile, fie pentru a-l elimina pe Dumnezeu din viata lor, fie pentru a actiona direct impotriva lui Dumnezeu. Aceste doua imparatii au fost vazute cu ochiul intuitiei spirituale si descrise de Sfantul Augustin cu o mare plasticitate sub forma a doua cetati opuse una alteia, atat prin legile care le guverneaza, cat si prin idealul pe care-l urmaresc si aceasta intr-o exprimare deosebit de laconica dar in acelasi timp plina de sens, el a scos in evidenta in cuvintele urmatoare principiul constitutiv al fiecareia:
„Doua tipuri de iubire au dat nastere la doua cetati: cetatea pamanteasca provine din iubirea egoista doar fata de tine insuti, dusa pana la desconsiderarea si uitarea de Dumnezeu iar cealalta cetatea cereasca, provine din iubirea de Dumnezeu dusa pana la desconsiderarea si uitarea egoului.” („De Civitas Dei, I XI, c.XXV)
De-a lungul tuturor veacurilor care ne-au precedat, aceste doua cetati opuse n-au incetat deloc sa se lupte una cu alta, utilizand tot felul de tactici si armele cele mai diverse, desi nu intotdeauna cu aceeasi impetuozitate. In epoca noastra, factorii raului s-au coalizat intr-un imens efort destructiv, sub impulsionarea si cu sprijinul direct al unei societati secrete raspandite intr-un mare numar de locuri, foarte puternica si foarte viclean organizata, si anume societatea francmasonilor. Acestia, de altfel aproape ca nici nu se mai ingrijesc sa-si disimuleze intentiile si se intrec intre ei in indrazneala de a ataca fatis sublima maretie a lui Dumnezeu.
Ei intreprind acum prin satanicele lor actiuni ruinarea Sfintei Biserici in mod public, la lumina zilei, tinzand daca s-ar putea, sa lipseasca complet popoarele de binefacerile si binecuvantarile pe care ele le datoreaza Mantuitorului nostru Iisus Cristos.
Cuprinsi de o profunda tristete la vederea acestor impietati si sub impulsul milei si compasiunii, ne-am simtit de nenumarate ori impinsi sa strigam si Noi cu disperare catre Dumnezeu:
„Doamne, iata ca vrajmasii Tai s-au intarit si cei ce Te urasc au ridicat capul. Impotriva poporului Tau au uneltit cu incapatanare si viclenie si s-au sfatuit impotriva Sfintilor Tai. Da, iata ca ei zis-au ’Veniti sa-i pierdem pe ei dintre neamuri’. S-au sfatuit intr-un gand si impotriva Ta legamant au facut.” (Psalmul 82, 2-4)
Cu toate acestea, in fata unei amenintari atat de presante si in prezenta unui atac atat de crud si de vehement indreptat impotriva crestinismului, este de datoria noastra sa semnalam pericolul, sa denuntam adversarii si sa opunem intreaga rezistenta posibila proiectelor lor marsave: in primul rand pentru a impiedica pierderea sufletelor a caror salvare ne-a fost incredintata, apoi pentru ca imparatia Domnului nostru Iisus Cristos aici pe pamant, pe care avem misiunea de a o apara, nu numai sa ramana in picioare in toata integritatea ei, ci sa faca pe intregul pamant cat mai multe noi progrese si noi cuceriri.
In vigilenta lor solicitudine pentru salvarea poporului crestin, predecesorii nostri au recunoscut si ei foarte repede acest dusman capital inca din momentul in care, iesind din tenebrele unei conspiratii satanice oculte, el se lansa la asaltul fatis. Stiind foarte clar ce era si ce voia el, ei au dat semnalul de alarma guvernelor si popoarelor, punandu-le in garda impotriva capcanelor si tertipurilor pregatite in mod diabolic pentru a lua prin surprindere.
Pericolul a fost denuntat pentru prima oara de Clement al XII-lea in 1738, iar Constitutia promulgata de acest Papa a fost reinnoita si confirmata de Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea, a mers pe urmele acestor doi pontifi, iar Leon al XII-lea incluzand in Constitutia sa apostolica QUO GRAVIORA toate actele si decretele Papilor precedenti cu privire la acest subiect, le-a ratificat si le-a confirmat pentru totdeauna. De asemenea, Pius al VIII-lea, Grigore al XVI-lea si in repetate randuri Pius al IX-lea au vorbit si ei in acelasi sens. Scopul fundamental si spiritul organizatiei francmasonice au fost scoase la iveala prin manifestarea evidenta a actiunilor si orientarilor sale, prin cunoasterea principiilor ei, prin expunerea regulamentelor si ritualurilor impreuna cu comentariile acestora, la care de nenumarate ori s-au adaugat marturiile propriilor sai adepti. In fata acestor fapte era cat se poate de firesc ca acest Scaun apostolic sa denunte in mod public francmasoneria ca pe o asociatie satanica criminala, nu mai putin periculoasa pentru crestinism decat pentru societatea civila. Au fost dictate impotriva ei cele mai grave pedepse cu care Biserica ii poate lovi pe cei vinovati, precum si interdictia de a se afilia la ea.
Iritati de aceasta masura si, sperand ca vor putea, fie prin dispret, fie prin calomnie sa scape de aceste condamnari sau macar sa le atenueze forta, membrii acestei organizatii oculte i-au acuzat pe Papii care le-au formulat ca au dat sentinte nedrepte si arbitrare sau ca au intrecut masura cu pedepsele aplicate. Astfel, procedand cu viclenia lor legendara, ei s-au straduit sa eludeze autoritatea sau sa diminueze valoarea Constitutiilor promulgate de Clement al XII-lea, Benedict al XIV-lea, Pius al VII-lea si Pius al IX-lea.
Totusi, chiar din randurile gruparii nu au lipsit membri sau asociati care au marturisit aproape fara voia lor: conform doctrinei si disciplinei catolice, pontifii romani nu au facut in realitate decat un lucru perfect legitim. La toate aceste marturisiri trebuie adaugat de asemeni asentimentul explicit al unui numar de sefi de stat care au tinut in mod ferm, fie sa denunte societatea francmasonilor la Scaunul apostolic, fie sa o loveasca ei insisi, aratandu-i periculozitatea, prin legi emise impotriva ei, asa cum s-a intamplat in Olanda, Austria, Elvetia, Spania, Bavaria, Savoia si-n alte parti ale Italiei.
Este extrem de important sa remarcam acum cat de mult au confirmat evenimentele intelepciunea vizionara a predecesorilor Nostri. Solicitarile si atentionarile lor antemergatoare si parintesti nu au avut insa din pacate pretutindeni si totdeauna succesul dorit; aceasta se datoreaza pe de o parte disimularii si vicleniei oamenilor afiliati acestei grupari periculoase si, pe de alta parte, a imprudentei usurinte a celor care ar fi trebuit sa fie cel mai direct interesati in a o supraveghea cu cea mai mare atentie. Rezultatul acestor lucruri a fost ca intr-un secol si jumatate francmasoneria a facut progrese distructive incredibile. Folosind din plin atat indrazneala insolenta cat si siretenia si perfidia, ea a invadat toate rangurile ierarhiei sociale si a inceput sa aiba in interiorul statelor moderne o putere care echivaleaza aproape cu suveranitatea. De la aceasta rapida si formidabila expansiune au rezultat in mod precis atat pentru Biserica, cat si pentru autoritatea conducatorilor de state si pentru societatea publica relele multiple pe care predecesorii nostri le prevazusera de atat de mult timp. La ora actuala am ajuns chiar pe punctul de a avea toate motivele sa intrevedem pentru viitor cele mai serioase temeri; desigur, nu atat in ceea ce priveste Biserica, ale carei fundamente solide nu ar putea fi cu usurinta distruse de efortul oamenilor, ci referitor la securitatea tuturor statelor in sanul carora francmasoneria sau asociatii similare care coopereaza cu ea sunt sateliti ai ei, au devenit prea puternice.
Pentru toate aceste motive, de indata ce ne-a fost incredintata conducerea Bisericii, am sesizat cu claritate necesitatea de a rezista in fata unui rau atat de mare si de a ridica impotriva lui atat cat ne sta in putinta autoritatea noastra apostolica. De asemenea, profitand de toate ocaziile favorabile, am tratat clar si la obiect principalele teze doctrinale asupra carora opiniile perverse ale Lojilor masonice par sa fi avut cea mai mare influenta. Astfel, in Enciclica Noastra QUOD APOSTOLICI MUNERIS ne-am straduit sa combatem monstruoasele sisteme socialist si comunist. Intr-o alta enciclica, ARCANUM, ne-am permis sa punem in lumina si sa aparam notiunea veritabila si autentica de familie a carei origine si sursa este casatoria. In enciclica DIUTURNUM am facut cunoscuta conform principiilor intelepciunii crestine esenta puterii politice si am aratat admirabilele ei armonii cu ordinea naturala, cat si cu salvarea popoarelor si a conducatorilor acestora.
Acum, dupa exemplul predecesorilor nostri ne-am decis sa ne fixam in mod direct atentia asupra societatii francmasonice, asupra ansamblului ei de doctrine, planuri, sentimente si acte ale traditiei sale, pentru a pune intr-o evidenta si mai izbitoare extraordinara sa putere malefica si a opri astfel proliferarea contagioasa a acestui flagel funest pentru intreaga planeta.
Exista in lume un anumit numar de grupari si secte care, desi difera unele de altele prin nume, ritualuri, forma, origine, se aseamana si sunt perfect de acord intre ele cu privire la scopul final si principiile esentiale. De fapt, ele sunt identice cu francmasoneria, care este pentru toate celelalte axul central de la care pornesc si in care se termina. Si desi in prezent ele au aparenta unor societati deschise, desi organizeaza reuniuni publice sub ochii tuturor, desi publica ziare si reviste de prezentare a activitatii si organizarii lor, totusi, daca mergem mai profund, dincolo de aceste aparente, se poate constata ca ele apartin familiei de societati satanice clandestine si ca ele pastreaza mereu acest atribut. Exista intr-adevar in cadrul lor o anumita categorie de secrete a caror divulgare este interzisa cu cea mai mare grija de Constitutia lor – unele chiar sub pedeapsa cu moartea – nu numai persoanelor din afara, ci chiar unui mare numar dintre adepti.
Acestei categorii de secrete apartin Consiliile intime si supreme, numele principalilor sefi (in special din afara gradelor cunoscute), anumite intalniri mai oculte si interioare; de asemenea, tot aici se includ si deciziile importante care au fost luate impreuna cu mijloacele si agentii lor de executie. La aceasta lege a secretului concura intr-un mod stralucit: diviziunea facuta intre membri, care se ocupa unii de drepturi, altii de oficii si altii de sarcini sau indatoriri, distinctia ierarhica, magistral organizata, pe ordine si grade, si disciplina severa la care toti sunt supusi. Cea mai mare parte a timpului in ritualurile de initiere, cei care le solicita trebuie sa promita, ba mai mult decat atat, sa jure solemn ca nu vor dezvalui niciodata nimanui, sub nici o forma, numele tovarasilor lor, insemnele strict secrete si inscrisurile caracteristice si doctrinele gruparii. Astfel, sub aparente mincinoase si facand din disimulare o regula constanta de conduita, francmasonii nu precupetesc nici un efort pentru a se ascunde si a nu avea alti martori in afara complicilor lor.
Marele lor interes fiind de a nu parea niciodata ceea ce in realitate sunt , ei joaca cel mai adesea rolul aparent nevinovat al unor persoane iubitoare de literatura sau filozofie laolalta doar pentru cultivarea stiintelor si artelor. Ei nu vorbesc atunci decat despre zelul cu care impulsioneaza ei progresul civilizatiei si nu mai contenesc sa tina discursuri sforaitoare despre mila lor nesfarsita pentru oamenii sarmani. Daca ar fi sa-i credem, singurul lor scop in viata este ameliorarea constanta a vietii maselor si impartasirea la un numar tot mai mare de oameni a avantajelor si beneficiilor spirituale care sunt atat de utile societatii civile.
Dar chiar presupunand ca aceste intentii ar fi sincere, ele sunt departe de a le epuiza toate scopurile. Intr-adevar, nu este deloc intamplator ca cei afiliati la francmasonerie trebuie sa promita ca vor asculta totdeauna, gata la cea mai mica atentionare, la cel mai mic semn sa execute rapid si fara cracnire ordinele date, acceptand dinainte, in caz contrar ca vor suporta cele mai riguroase si mai dure tratamente, care includ pana chiar si moartea. De fapt, nu rareori pedeapsa capitala este aplicata acelor membri care sunt convinsi fie sa tradeze disciplina secreta a societatii, fie sa reziste la ordinele superiorilor, iar aceasta se practica cu o asemenea dexteritate, incat in cele mai multe cazuri executorul acestei sentinte mortale se sustrage justitiei, stabilita sa vegheze asupra crimelor si sa le pedepseasca. Deci, sa traiesti in disimulare si sa fii invaluit de satanice tenebre, sa inlantui de tine prin legaturi dintre cele mai stranse fara a le face niciodata cunoscut in prealabil la ce se angajeaza, oameni redusi astfel la conditia de sclavi, sa utilizezi in tot felul de atentate aceste instrumente pasive ale unei vointe satanice straine, sa inarmezi pentru crima maini prin intermediul carora iti asiguri neimplicarea directa la omor, toate acestea si multe altele sunt practici monstruoase, condamnate chiar de catre natura. Ratiunea, bunul simt si adevarul sunt de ajuns ca sa demonstreze ca organizatia de care vorbim este intr-o opozitie indiscutabila cu justitia si cu morala naturala.
Alte dovezi de o mare claritate se adauga celor precedente si permit sa se vada si mai bine cat de mult ii repugna francmasoneriei prin insasi constitutia sa esentiala, onestitatea. Oricat de mare ar putea fi intr-adevar printre oameni vicleana abilitate de disimulare si obisnuinta minciunii, este imposibil ca o cauza de orice natura ar fi ea, sa nu se tradeze prin efectele pe care le produce: „Nu se poate ca un pom bun sa faca roade rele si un pom rau sa faca roade bune.” (Matei, VII.18.)
Ori este evident ca toate fructele produse de francmasonerie sunt dintre cele mai otravitoare. Iata ce rezulta din datele pe care le-am prezentat pana acum, iar aceasta concluzie ne da ultimul cuvant cu privire la intentiile acesteia. Actiunile francmasonilor – si subliniem ca eforturile lor converg toate in acest scop – sunt cu o incapatanare diabolica indreptate sa distruga din temelii pana la culme orice forma religioasa si spirituala autentic crestina si sa-i substituie o alta, modelata dupa ideile lor si ale carei principii si legi fundamentale sunt imprumutate din asa zisul naturalism.
Tot ce am spus sau ce ne propunem sa spunem trebuie sa fie clar inteles ca privind secta francmasonica in ansamblul ei, care cuprinde si alte societati surori sau care sunt aliate ei. Nu pretindem insa aplicarea tuturor acestor reflexii la fiecare membru luat individual. Printre acestia cu siguranta ca se pot intalni unii chiar intr-un numar notabil care, desi nu lipsiti de vina de a fi aderat la asemenea societati, nu se murdaresc totusi in actiunile lor criminale si ignora datorita naivitatii scopul final pe care aceste societati satanice se straduiesc sa-l atinga. Mai mult decat atat, se poate intampla uneori ca unele grupuri sa nu aprobe concluziile extreme pe care logica ar trebui sa-i constranga sa le adopte deoarece ele decurg in mod necesar din principii comune oricarei organizatii. Insa raul poarta cu el o marsavie care de la sine respinge orice constiinta curata sau produce teama. Primul principiu al „naturalismului” este ca in orice lucru trebuie sa prevaleze natura sau ratiunea strict umana, prin definitie limitata (negand deci partea spirituala sau Sinele Divin al fiintei umane). Dupa aceasta asertiune ei fac prea putin caz de Dumnezeu sau alterneaza esenta oricarui demers religios prin opinii vagi si sentimente eronate. Ei neaga ca Dumnezeu ar fi autorul vreunei revelatii. Pentru ei, in afara de ceea ce poate sa inteleaga ratiunea umana comuna nu exista nici dogma religioasa, nici adevar si nici maestru realizat spiritual in care sa poti avea incredere. Si cum misiunea proprie si speciala a Bisericii consta in receptarea in toata plenitudinea lor a doctrinelor revelate de Dumnezeu si-n pastrarea lor intr-o stare de puritate incoruptibila, ca si in autoritatea stabilita pentru a le impartasi impreuna cu celelalte ajutoare daruite de Providenta pentru desavarsirea oamenilor, impotriva ei adversarii au manifestat cea mai mare inversunare si au indreptat cele mai violente atacuri.
Faptul ca membrii sectei francmasonice nu sunt cu totii obligati sa renege explicit religia crestina, departe de a dauna planului general al francmasoneriei care vizeaza distrugerea oricarei institutii divine pe pamant, ii serveste mai degraba interesele. Astfel, mai ales prin aceasta masoneria poate insela mai usor oamenii simpli si fara discernamant si face posibila admiterea mult mai multor persoane in organizatie. Mai mult chiar, prin deschiderea larga fata de adeptii care provin din cele mai diverse religii ea devine capabila sa acrediteze o eroare fundamentala a acestei epoci, si anume, dezinteresul fata de religie si mai general, fata de credinta in Dumnezeu.
„Naturalistii” merg insa si mai departe. Angajati cu multa indrazneala pe calea erorii in cele mai importante probleme ei sunt antrenati logic pana la consecintele extreme ale principiilor lor, fie datorita slabiciunii naturii umane, fie prin pedeapsa dreapta cu care Dumnezeu le loveste orgoliul. De aici rezulta ca ei nu mai au certitudinea si integritatea adevarurilor accesibile doar ratiunii superioare, iluminate de Constiinta Divina, cum ar fi existenta lui Dumnezeu, spiritualitatea si nemurirea sufletului. Purtata intr-o noua aglomerare de erori francmasoneria nu a putut evita aceste pericole. Intr-adevar, desi luata in ansamblu francmasoneria admite existenta unui anumit Dumnezeu, marturia propriilor sai membri stabileste ca aceasta credinta nu este obiectul unui asentiment ferm si al unei certitudini de nezdruncinat pentru fiecare membru individual.
De fapt, se lasa initiatilor deplina libertate de a se pronunta intr-un sens sau altul, fie pentru a afirma existenta lui Dumnezeu, fie pentru a o nega. Cei care neaga cu indarjire aceasta realitate sunt la fel de usor primiti la initiere ca si cei care, intr-un anumit mod o admit dar, denaturand-o precum panteistii, retin din aceasta doar niste aparente absurde, pierzand esentialul adevarului existentei lui Dumnezeu. Pe de alta parte, atunci cand acest fundament necesar este distrus sau numai zdruncinat, in mod automat si celelalte principii ale ordinii naturale devin confuze in mintea umana, care nu mai are atunci nici un punct de sprijin de care sa se agate. Tocmai de aceea atunci nu se mai poate vorbi nici de Creatia lumii printr-un punct liber si suveran al Creatorului (Dumnezeu), nici de guvernarea Providentei, nici de supravietuirea sufletului si nici de realitatea Spiritului esential Divin. Prabusirea adevarurilor care stau la baza ordinii naturale, care sustin intr-o masura atat de mare o conduita rationala si practica in viata va avea cu siguranta un impact puternic asupra moravurilor particulare si publice. Lasam la o parte acum acele virtuti si calitati superioare pe care nimeni fara un dar special de la Dumnezeu sau care fara Gratia Divina nu le poate dobandi sau manifesta; si atragem atentia ca toate acestea sunt insusirile spirituale din care nu vom gasi nici macar o urma la cei care isi fac o veritabila profesiune de credinta din a ignora dispretuitor Mantuirea umanitatii, Gratia Divina, Sacralitatea, Beatitudinea supralumeasca (masonii). Ne referim aici pur si simplu la indatoririle ce rezulta din principiile onestitatii naturale.
Un Dumnezeu care a creat lumea si o guverneaza prin Providenta sa, o Lege eterna ale carei prescriptii ne orienteaza sa respectam legile Divine universale ale firii fara a le incalca niciodata, o finalitate ultima a evolutiei sufletului intr-o regiune superioara lucrurilor lumesti, iata sursele, iata principiile oricarei justitii si onestitati. Faceti-le sa dispara (ori chiar aceasta este pretentia “naturalistilor” si a tuturor francmasonilor) si va fi dupa aceea aproape imposibil sa se mai stie in ce consta stiinta dreptatii si a nedreptatii sau pe ce se bazeaza ea. Cat despre morala, singurul lucru care a gasit oarecum deschidere in fata francmasonilor si-n care ei vor sa fi instruit cu grija tineretul este ceea ce ei numesc “morala civica” (morala independenta, morala libera), sau cu alte cuvinte morala care nu lasa nici un loc ideilor religioase si crestine.
Dar cat de insuficienta este aceasta morala si in ce masura este ea lipsita de soliditate, inclinandu-se sub suflul pasiunilor si al instinctelor necontrolate, se poate vedea deja foarte bine prin tristele rezultate pe care ea le-a dat. Intr-adevar, acolo unde dupa ce s-a inlocuit morala crestina ea a inceput sa stapaneasca cu mai multa libertate si s-a constatat totodata prompt disparitia probitatii si integritatii moravurilor, s-a constatat extinderea si intarirea opiniilor celor mai monstruoase si de asemenea indrazneala crimelor care debordeaza peste tot. Aceste rele multiplicate provoaca astazi plangeri si lamentari la scara mondiala.
Pe de alta parte, natura umana obisnuita fiind mult mai inclinata spre viciu decat spre virtute, onestitatea este absolut imposibila daca miscarile dezordonate ale sufletului nu sunt infranate si controlate iar dorintele inferioare nu se supun ratiunii si bunului simt. Dimpotriva, acum vedem cum se multiplica si cum ajung la indemana oricui modalitatile ce pot atata pasiunile inferioare. Ziare si brosuri din care decenta si pudoarea sunt alungate, opere “artistice” in care se etaleaza cu un cinism revoltator principiile a ceea ce se numeste astazi “realism” (iar alteori doar uratul, dizgratiosul si dizarmonia dobandesc valente “estetice”), inventii ingenioase destinate sa stimuleze si sa satisfaca placerile materiale, intr-un cuvant totul este pus in mod diabolic de inteligent in joc pentru a dezlantui si a cultiva in randul oamenilor viciile si placerile perverse, pe fondul unui somn al virtutii si ratiunii.
Cu siguranta ca francmasonii sunt vinovati de aceasta stare de fapt dar in acelasi timp ei sunt si consecventi, suprimand oamenilor speranta intr-o fericire spirituala, coborand ideea de fericire doar la nivelul lucrurilor perisabile, mai joase si mai degradate chiar decat orizontul terestru. In sprijinul acestor asertiuni se pot constata usor la o privire atenta fapte sigure, desi aparent incredibile.
Francmasonii au ajuns sa sustina ca ar trebui utilizate sistematic toate mijloacele de a satura multitudinea de perversiuni si vicii la nivelul maselor, asigurandu-se astfel ca in aceste conditii ele vor fi in intregime in mainile lor, putandu-le servi cu usurinta drept instrument docil in realizarea planurilor lor celor mai indraznete si diabolice.
Francmasoneria isi concentreaza de asemenea toate energiile si toate eforturile ei satanice pentru a lua in stapanire educarea tineretului. Francmasonii spera ca vor putea sa formeze usor conform ideilor lor aceasta categorie de varsta atat de delicata pliindu-le flexibilitatea in aceasta directia, pentru pregatirea unei rase de cetateni ai societatii civile dupa metodele promovate de ei. Deja, in mai multe tari ei au reusit sa elimine complet din educatia morala a tinerilor marile si sfintele indatoriri care unesc omul cu Dumnezeu. Referitor la situatia politica, statul trebuie, in viziunea lor sa fie ateu.
A trecut deja mult timp de cand ei actioneaza fatis pentru realizarea acestor doctrine, utilizandu-si pentru aceasta fortele si toate resursele, creand astfel cale libera altor francmasoni mai numerosi si mai indrazneti care sunt gata sa traga din aceste false principii concluzii inca si mai detestabile, cum ar fi ideile socialiste si comuniste.
Faptele pe care le-am rezumat pun suficient de bine in lumina constitutia intima secreta a francmasonilor si arata in mod clar pe ce cai se indreapta ei spre scopul lor final. Principalele lor dogme sunt intr-un complet dezacord cu ratiunea, incat nu se poate imagina ceva mai pervers. Intr-adevar, a vrea sa distrugi religia si biserica stabilita de Dumnezeu insusi nu este culmea nebuniei si a celei mai nerusinate profanari? Insa ceea ce este, nici mai putin oribil si nici mai putin suportabil, consta in tendinta lor ferma de a repudia binefacerile pline de compasiune si gratie divina daruite de Domnul Iisus atat indivizilor cat si oamenilor grupati in familii si natiuni, binefaceri care, chiar dupa marturia dusmanilor crestinismului sunt de cea mai mare valoare. Desigur, intr-un plan atat de nesabuit si de criminal ne este permis sa recunoastem cu usurinta aici ura inversunata de care este animat Satana fata di Iisus Cristos, precum si de teribila lui dorinta de razbunare.
Celalalt scop diabolic, la realizarea caruia francmasonii isi arunca in joc toate fortele, consta in distrugerea oricarui fundament important al justitiei si onestitatii. Prin aceasta, ei se fac colaboratorii acelora care ar vrea ca omul, asemenea animalelor, sa nu aiba alta regula de actiune decat dorintele inferioare si instinctele. Acest scop duce nu mai putin decat la degradarea si decaderea umanitatii si la precipitarea josnica a disparitiei sale. Raul creste astfel mereu cu toate primejdiile care ameninta mediul familial si societatea civila.
Erorile satanice raufacatoare pe care le-am semnalat anterior ameninta natiunile cu pericole dintre cele mai redutabile. Amenintarea lor, neluata in seama, poate aduce prin forta lucrurilor un haos universal si ruina tuturor institutiilor daca nu va fi stopata prompt. Acesta este cu adevarat scopul marturisit si explicit urmarit prin toate eforturile lor de organizatiile socialiste si comuniste. Francmasoneria nu are dreptul sa afirme ca este straina de atentatele lor pentru ca ea le favorizeaza intentiile, iar pe terenul principiilor este in intregime de acord cu ele, guvernandu-le de fapt din umbra.
Sa dea Dumnezeu ca toti, si cat mai repede, judecand dupa fructele otravite ale tuturor actiunilor Francmasoneriei sa poata recunoaste cu luciditate germenele si principiul relelor care ne ameninta!
Avem de-a face cu un dusman viclean, foarte subtil si prolific in capcane satanice perfide. El exceleaza in a gadila placut urechile popoarelor si conducatorilor lor, stiind sa-i invaluie si pe unii si pe altii cu farmecul perceptelor si cu seductia linguselilor sale. El isi bate in realitate joc si de unii si de altii, de fapt, flatandu-i prin procedee similare si avand tot timpul pe buze cuvintele “libertate”, “egalitate”, “fraternitate” si “prosperitate publica”. Departe insa de a fi mai fericite, popoarele coplesite de o oprimare si o mizerie crescande, se vad lipsite si de speranta si de credinta intr-o realitate spirituala mult mai inalta. Cu cuvintele Sfantului Augustin putem astfel afirma ca: “… ei cred sau cauta sa-i faca pe ceilalti sa se creada ca doctrina crestina este incompatibila cu binele statului de drept, pentru ca in realitate ei vor sa fondeze statul de drept, nu pe fermitatea si stabilitatea virtutilor, ci pe incurajarea si tolerarea tuturor relelor si viciilor.” (Epistola 157 catre Volusian, cap.5, p.2).
Pentru a distruge acest dusman satanic puternic, sunt fara indoiala necesare mijloace divine eficiente care trebuie sa fie proportionate cu un rau atat de imens ale carui ravagii sunt deja mult prea extinse pe tot globul pamantesc.
Mai intai insa, trebuie sa i se smulga cat mai grabnic masca francmasoneriei, scotand la iveala toate tertipurile criminale folosite de aceasta organizatie satanica oculta mondiala pentru a seduce oamenii si a-i atrage in randurile ei.
Si, mai cu seama, trebuie sa se invoce cu fervoare, in comun, gratia, puterea si lumina lui Dumnezeu, a lui Iisus Cristos si a Fecioarei Maria, a arhanghelului Mihail, a Sfantului Iosif si a Sfintilor apostoli Petru si Pavel.

 

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

Francmasoneria – amplu studiu intocmit de IPS Nicolae

Studiu asupra francmasoneriei actualmente valabil, intocmit de I.P.S. Nicolae, Mitropolit al Ardealului

Ce este Francmasoneria?

„Francmasoneria este o societate secreta, raspandita azi in lumea intreaga, pretinzand a avea un scop filosofic si umanitarist”. Nu vom incepe prin a da o definitie completa a Francmasoneriei, ci vom arata pe rand originile, organizatia si diferitele ei aspecte, rezumandu-le la sfarsit intr-o definitie.

1. Inceputurile Francmasoneriei

Inceputurile Francmasoneriei formeaza un subiect de interminabile discutii. In forma de astazi ea exista din 1717, cand 4 loji engleze s-au intrunit la Londra si au format Marea Loja a Angliei. La 1723 Andersen intocmi Constitutiunile acestei organizatii pe baza Constitutiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari ramasesera cu timpul numai cu numele de zidari, in ele intrau orice fel de oameni.) Constitutiunile lui Andersen sunt legea fundamentala a Francmasoneriei.

2. Organizatia Francmasoneriei

Membrii Francmasoneriei sunt impartiti in grade oculte. Membrii dintr-un grad nu stiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelasi grad cu ei. Stiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numarului gradelor, precum si al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se imparte in diferite rituri.

Astfel exista Francmasonerie ioanita sau albastra. Membrii acesteia sunt impartiti numai in trei grade: ucenic, calfa si maestru.

Apoi este Ritul scotian sau rosu si cuprinde asa zisele grade inalte, 30 la numar, iar si mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei insa Francmasoneria ioanita nu exista decat ca treapta inferioara, supusa celei scotiene. Gradele inalte si cele invizibile sunt cele care conduc din umbra toata vasta organizatie a Francmasoneriei, in mod unitar, pe tot globul pamantesc. In varful piramidei sta Patriarhul, sau Imparatul neincoronat al lumii.

Ridicarea intr-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selectie de sus; cei din gradele superioare ridica pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea in orice grad se face printr-un juramant infricosator si printr-o initiere. Prin juramant, cel ce intra in gradul nou se obliga sa pastreze secretul fata de tot ce va vedea si va cunoaste in acest grad. Prin initiere i se comunica taine din invatatura si misiunea Francmasoneriei, necunoscuta de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iata juramantul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur inaintea Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie descoperit. In caz de calcare a juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca in cenusa si sa se arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru vanturi pe fata pamantului”.

Alaturi de aceasta organizatie, oculta chiar pentru membri, exista una administrativa, secreta pentru profani. Francmasoneria lucreaza in ateliere. Atelierele in care lucreaza primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. In fruntea fiecarei loji se afla un venerabil cu rol de presedinte ajutat de mai multi demnitari. Toti sunt alesi pe un an de catre membrii lojei.

3. Francmasoneria si evreii

Evreii au un rol preponderent, chiar dominant in Francmasonerie. Toate gradele inalte si invizibile au fost create si sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, intemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franta si America au fost toti evrei. In Ungaria, majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv in mana lor. „Biserica israelita e aliatul nostru firesc, ea ne sprijina si o multime de iudei sunt in randurile noastre”, se spunea in revista Francmasonilor din Ungaria, „Acacia”, 1908, nr. 62. In Germania lojile dependente de Marea Loja din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. In Turcia conducatorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot asa in Italia, seful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.

Francmasoneria franceza a fost condusa in trecut de evreii Cremieux si Gambetta. In Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.

In lojile Marelui Orient din Romania, care e o filiala a Marelui Orient din Franta, evreii se afla in majoritate de 90 la suta. In lojile Marei Loji Nationale Romane, ce se pretinde nationala, se gasesc de asemenea evrei, desi intr-un numar mai mic. Dar, desi Marea Loja Nationala Romana se prezinta cu masca celui mai pur romanism si afecteaza dusmanie fata de Marele Orient din Romania, pe fata jidovit, totusi ea are legaturi ascunse cu Marele Orient si cu celelalte organizatii francmasonice mondiale, toate fiind inglobate intr-un sistem unitar. De altfel, Marea Loja Nationala Romana e intemeiata prin D.I. Pangal, de catre Francmasoneria Rusiei Sovietice.

Conducerea intregii Francmasonerii de catre evrei se realizeaza prin mijlocirea ordinului Francmason pur evreiesc B’nai B’ith. Lojile acestui ordin, imprastiate in toata lumea sunt conduse de un comitet executiv din Chicago. Membrii acestor loji, exclusiv evrei, sunt cei mai multi si membri ai lojilor Francmasonice in care intra si crestinii. Ei mijlocesc astfel sugestiile si poruncile comitetului evreiesc de la Chicago lojilor celorlalte Francmasonerii.

Se pot aduce nenumarate marturisiri din lagarul Francmasonic si evreiesc despre caracterul iudaic al Francmasoneriei. Alegem numai vreo doua. Rabinul Dr. Isaac M. Wise, un conducator de vaza al evreilor, declara: „Francmasoneria este o organizatie iudaica, a carei istorie, misiune, semne si interpretari sunt de la un capat la altul iudaice, cu exceptia numelui unui singur grad si a unor cuvinte din formula juramantului.” Evreul Dr. G. Karpeles spune: „Ideea Francmasoneriei a izvorat ca necesitate interna din iudaism. Ca intemeietor al ei e considerat Solomon, care a vazut cea mai inalta inflorire a lui Israil. Cuvinte si semne sunt in cea mai mare parte luate din limba ebraica.” In revista Francmasonica „Symbolisme”, Iulie 1928 se spune: „Misiunea cea mai importanta a Francmasoneriei este sa glorifice rasa iudaica care a pastrat nealterat continutul dumnezeiesc al cunoasterii. Apoi ea trebuie sa sprijine rasa iudaica, pentru a sterge granitele nationale.”

4. Ceremoniile Francmasonice

Ceremoniile francmasonice inca dovedesc preponderenta spiritului iudaic in Francmasonerie. Nu vom intra aici in amanuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au un caracter simbolic si aproape toate obiectele si notiunile care sunt uzitate in aceste ceremonii au numiri ebraice. Intreg complexul ceremoniilor sta intr-o referinta mai departata sau mai apropiata de misterul central al Francmasoneriei care este moartea si invierea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, identificat simbolic cu un zeu nascut din Isis, adica din natura.

Legenda lui Hiram e luata din Talmud. Participantii la ceremoniile Francmasonice repeta simbolic, prin gesturile si cuvintele lor, omorarea si invierea lui Hiram, intocmai ca in misterele sincretiste precrestine. Avem de-a face deci cu un fel de cult misteriaco-cabalistic. Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe din Grecia se exprima in actul de condamnare a Francmasoneriei din 1933, asupra acestui punct astfel: „Francmasoneria nu este numai o simpla reuniune filantropica sau scoala filosofica, ci alcatuieste un sistem mistagogic, care reaminteste de vechile religii sau culte misteriaco-pagane, din care isi trage obarsia, alcatuind o urmare si o reinviere a lor… Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel si din cele ce au loc si se savarsesc in timpul initierilor. Caci, dupa cum in cele ce au loc in misterele idolatre vechi se relua drama luptelor si a mortii zeului misteriac si prin reluarea aceasta mimica a dramei acesteia, cel ce se initia murea dimpreuna cu patronul religiei misteriace – care intotdeauna era o persoana mistica simbolizand soarele sau natura, care murea iarna si reinvia primavara – , tot asa si in initierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Intr-adevar treapta aceasta a initierii alcatuieste o expunere dramatica a mortii protectorului masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dramatica a mortii acestuia in care, cel ce urmeaza a fi initiat sufera dimpreuna cu el, fiind ranit in aceleasi organe si in aceleasi locuri ale corpului ca si Hiram… Astfel, Francmasoneria, in chip clar, este o religie misteriaca cu totul diferita, separata si straina de religia crestina… Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia invierii in chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoasterii casatoriei sau casatoria francmasona, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”

5. Francmasoneria si crestinismul

Francmasoneria se prezinta asadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. In realitate ea nu admite o fiinta personala la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal in oameni. Ea preconizeaza un panteism naturalist: Hiram simbolizeaza forta universala care isi ia temporal masti individuale, prezentandu-se sub forma de persoane trecatoare. „Masonul stie ca personalitatea sa nu e nimic si se dezintereseaza de ea. El urca pana la principiul interior al initiativei, pe care-l banuieste, fara a-l putea cunoaste exact, Dumnezeu necunoscut in realitatea sa misterioasa: acesta e eul transcendent, identic poate in toate existentele cari cugeta”. Asa zisele persoane omenesti sunt rolurile pe care le joaca trecator unul si acelasi actor.

„Un actor misterios detine rolul personalitatii noastre. Cine este artistul care nu se arata in scena, ci ramane travestit si mascat?… E o energie consacrata Marei Opere, forta indestructibila ca orice alta forta. Aceasta energie este independenta de instrumentul prin care se manifesta printre noi. Ea se transforma fara a se stinge… Cine lucreaza deci in noi, daca nu forta care anima pe predecesorii nostri? Hiram, care invie, este o realitate. Sa stim sa meditam si sa intelegem. Ca indivizii dispar, putin importa, daca energia care lucra in ei subzista. Sa ne dezinteresam deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuala. Personalitatea noastra se va stinge si daca mai tarziu evocatorii nostri si-ar inchipui ca intra in relatie cu noi, ei n-ar constitui o fantoma decat adunand notiunile ce si le-ar putea face despre noi”.

„Individul este produsul tranzitoriu si repetat al unei cauze permanent constructive. In ce priveste pe Marele Arhitect al Universului, trebuie sa notam ca aceasta expresie nu intentioneaza sa impuna o credinta. Sa ne pazim deci a ceda acelei leni a spiritului care confunda pe Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor”.

Francmasoneria este rationalista. Ea indeamna pe membrii sai sa supuna totul cugetarii rationale ca filtru suprem pentru tot ce au sa admita. Iata ce zice un alt francmason: „Nici forta statului, nici cerinta nu sunt eterne… Atunci ce poate regenera poporul cazut in dezordine? Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii… Idealul F. M. consta in a construi pe nesimtite o republica universala si democrata a carei regina va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea inteleptilor. In virtutea principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea, bazandu-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Ratiunii, sa dea o viata moralei crestine”.

Din acestea rezulta si raportul francmasoneriei fata de crestinism. Mai putem aduce cateva citate pentru a arata atitudinea directa a F. M. fata de crestinism. Tot autorul din care am citat mai sus, declara: „Mai vedeti mantuirea oamenilor intr-o renastere religioasa? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale caror ruine voiti sa le reparati, nu vor mai vedea niciodata decat un ecou slab al rugaciunilor de odinioara. Nu mai exista Dumnezeu pentru a mai invia mortii si Acela (Hristos) ale carui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera ca un miracol asemanator va opri coborarea Lui lenta in groapa uitarii. Mai mult ca tottotdeauna o credinta laica se substituie unei credinte supranaturale”. Fr. Osw. Wirth in lucrarea citata, compara pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimand doar acelasi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoana ce dispare definitiv, in alta ce apare (moartea si invierea lui Hiram). E acelasi mit, doar numele e altul. O libertate a vointei nu admite F. M. Totul in lume, chiar si viata sufleteasca, decurge dupa o lege necesara neschimbabila. „Simbolismul masonic impinge mai departe analogia sugerand ca microcosmul sau lumea mica, se construieste ca si macrocosmul, lumea mare”.

Dar Francmasoneria nu reprezinta o conceptie statica, ci se multumeste sa existe si ea alaturi de crestinism. Francmasoneria e prin excelenta dinamica. Ceea ce cere mai mult adeptilor e actiunea, recladirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel, F. M. lupta cu indarjire sa elimine din omenire conceptia opusa ei, crestinismul, si institutia care-l sustine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, scoala laica, casatoria civila, difuzarea principiilor anticrestine in masele largi. In unele state cum sunt Franta, Spania, Rusia, devizele acestea au fost realizate. In alte tari se merge cu pasi repezi spre aceasta stare. Biserica sta in fata ofensivei puternice a unui dusman necrutator.

6. Scopul Francmasoneriei

Francmasoneria isi tine ultimele ei scopuri in secret. Dar fara voia ei se strevad adeseori aceste scopuri, din marturisiri masonice mai mult sau mai putin invaluite. Regulat, francmasoneria spune ca scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativa.

Dar de o actiune caritativa francmasonica nu s-a impiedicat nimeni pana acum. Si apoi de ce ar fi lipsa de o asociatie clandestina si de secrete, pentru desfasurarea unei actiuni caritative?

In realitate, cand masonii explica mai larg sensul actiunii lor caritative, vezi ca e vorba de o fericire a lumii prin scaparea de ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor rationaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confunda cu ceea ce s-a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine, din prisos, nu-l achita de datoria sfanta ce o contracteaza initiatul fata de umanitate. A face bine comporta un intreg program de viata”. Intr-o forma eufemista, Fr. Osw. Wirth, arata asadar ca nu caritatea este scopul Francmasoneriei.

Iar cercetarea adevarului de care vorbeste F.M. trebuie inteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a Statului si a Societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului au fost pregatite in Loji si aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticrestine, de totala emancipare a instinctelor omenesti inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx pana la Lenin si Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismului au fost evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.

Ziarul francmason „Latomia” scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu putem decat sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. in munca de innobilare a omenirii, in straduinta de a promova binele omenirii. Socialismul si masoneria impreuna cu comunismul au tasnit din acelasi izvor”.

Scopul Francmasoneriei sta in legatura cu soarta intregii omeniri. F.M. lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita tinta a intregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop? Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toata activitatea de pana acum a F.M., rezulta ca acest scop este: intemeierea unei republici mondiale, condusa de francmasoni, adica de evrei. O republica cu desavarsire laica, cu o omenire indobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantuite.

Iata ce spune acelasi Fr. Osw. Wirth, in manualul maestrului: „Sa avem curajul sa ne zicem religiosi si sa ne afirmam apostoli ai unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva virtutile republicane”. Tema intemeierii republicii mondiale sub stapanirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, tinut la Paris.

Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca zidarii care au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta inseamna, fara metafore, restabilirea dominatiei lui Israil asupra lumii intregi.

Numai din tendinta F.M., dupa republica laica, internationala si extrem de democratica se explica de ce toate revolutiile de la cea din 1789 incoace, toate loviturile date crestinismului, principiului monarhic si national, principiului autoritatii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat Francmasoneria. Asa a facut si Italia prin Mussolini in 1925, si Germania prin Hitler. In Ungaria a fost desfiintata dupa prabusirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se ca acest comunism a fost creatia lojilor.

7. Francmasoneria in Romania

Nu vom face un istoric al Francmasoneriei in Romania. Pana la razboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabila. Abia de la razboi incoace si mai ales in ultimii vreo 10 ani, a luat un avant ce da de gandit. Din cele sase grupe francmasonice romane, una e pur evreiasca: B’nai B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de rit ioanit din Romania e evreo-ungureasca (in Ardeal) si in 1933 s-a unit cu Marea Loja Nationala Romana, iar o a treia e evreo-nemteasca: Marea loja germana din Romania. Romanii se gasesc numai in celelalte trei: Marea Loja Americana din Romania (afiliata la Marea Loja Americana din New York), Marele Orient din Romania afiliat la Marele Orient din Franta, si care cuprinde 90% evrei si, in sfarsit, Marea Loja Nationala din Romania, care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv ca e jidovita, dar aceasta e numai o masca cu scopul de a vana cat mai multi ofiteri si alti buni romani.

Marea Loja Nationala condusa pana in 1933 de dl. Pangal, in acel an s-a rupt in doua, o parte din lojile ei – cele provinciale si cinci din cele zece bucurestene – constituindu-se separat in frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. Si cum masonii primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare se pare ca schisma din Marea Loja Nationala e tot numai o cursa pentru romanii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu ii atrage mai mult decat dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.

Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam doar urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din 2.VII.1933, a Marii Loji Nationale. Sub un val eufemist se intrezareste toata adversitatea masonica fata de credinta crestina si ideea nationala: „Liber cu adevarat e numai acel maestru care izbandeste a-si domina pasiunile si a se elibera de prejudecati. Cel care pastreaza ura de rasa, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante”.

Foarte sistematic zeflemiseste dl. M. Sadoveanu credinta crestina ortodoxa pe care o socoteste o credinta pentru naivi, mult inferioara stiintei „egiptene” a „Magului” superior in romanul „Creanga de aur”.

Numarul masonilor din Romania era inca in 1932 intristator de urcat. Astazi se pare ca sunt si mai multi. In 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaste ca Romania fata de aceste tari vecine are enorm de multi.

Influenta masonilor in viata mai noua a Statului nostru se resimte dureros, dictand din toate locurile de conducere.

De altfel si in Marea Loja Nationala se afla evrei.

8. Asa zisa Masonerie Nationala Romana

Dar asupra Masoneriei Nationale Romane trebuie sa insistam ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din Romania si al Marii Loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o indoiala, odata ce el este in stransa comuniune cu Marele Orient din Franta, despre care insasi intampinarea Masoneriei Nationale Romane catre Sfantul Sinod spune: „Prima mare organizatie dizidenta a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care inca din secolul al VIII-lea s-a indepartat incetul cu incetul de masoneria traditionala, suprimand obligativitatea credintei in Dumnezeu si in nemurirea sufletului, precum si aceea a contractarii juramantului pe Sf. Scriptura, dintr-un asa zis spirit de libera cugetare, si ajungand in anul 1878, la insasi primirea ateilor in Ordin. Aceasta a provocat, dupa cum era si firesc, o imediata ruptura a relatiilor intre marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franta, si de atunci incoace atat Marele Orient din Franta cat si toate organizatiile afiliate lui, din lumea intreaga, sunt socotite ca schismatice, eretice si orice relatii sunt interzise intre masonii regulati si membrii acestor organizatii”.

Noi vom arata in primul rand, ca exista relatii intre organizatiile masonice cu care este afiliata Masoneria Nationala Romana si intre cele ce stau in legatura cu Marele Orient din Franta, iar in al doilea rand vom pune in adevarata lumina atitudinea fata de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversara Marelui Orient din Franta.

a) Marele Orient din Franta si Marea Loja din Franta stau in asa stranse legaturi, incat in fiecare an se aduna delegatii lor intr-un convent comun.

Marea Loja din Franta insa, face parte din Asociatia Masonica Internationala (A.M.I.) cu sediul in Geneva, impreuna cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena si Jugoslavia, dintre care multe au legaturi cu Masoneria Nationala Romana. (Vezi intampinarea amintita mai sus.) De altfel A.M.I. lupta pentru ca „intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, lantul mondial sa se incheie in sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanitatii sa se uneasca intr-o limba comuna”. Deci si acum sunt numai deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient din Franta are legaturi Marea Loja din Viena. Ori Marea Loja din Viena sta in relatii oficiale cu Marea Loja din Anglia si deci si cu Masoneria Nationala Romana.

Cat de neserioase si de trecatoare sunt suspendarile de relatii intre diferitele organizatii francmasonice se vede si din pilda ce au dat-o in anii recenti francmasoneriei germane. Atat cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte nationale, cat si alte patru din cele umanitariste: Marea Loja din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main si cea din Darmstadt, au rupt relatiile cu Marea Loja din Viena, socotita internationalista. Insa in acelasi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth si Frankfurt pe Main au reluat relatiile cu Marea Loja din Anglia, care are la randul ei relatii cu Marea Loja din Viena.

Cu drept cuvant observa Fr. Hasselbacher in opera sa monumentala „Entlarvte Freimaurerei” 1936, vol. I, p.71: „Orice scolar care cunoaste regulile elementare de matematica stie ca: doua marimi egale cu o a treia, sunt egale si intre ele. Daca a=b si b=c, atunci si a=c”. Daca Masoneria Nationala Romana are legaturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franta, evident ca prin masoneria austriaca exista legaturi si intre Masoneria Nationala Romana si Marele Orient Francez.

Ce insemneaza acum ca doua organizatii masonice au legatura si ce insemneaza ca legaturile acestea sunt suspendate?

Cand doua organizatii masonice stau in legaturi atunci ele comunica oficial prin organele lor conducatoare. Astfel in „Regulamentul de organizare si functionare al Marei Loji Nationale Romane” art. 45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Nationale, care este puterea ei executiva, ca „reprezinta impreuna cu Marele Maestru, Marea Loja Nationala din Romania pe langa conducerea suprema a fiecarui Rit de pe langa Marile Puteri Masonice Straine”. Legaturile acestea primesc un caracter si mai permanent si mai concret prin aceea ca cele doua organizatii masonice in legatura isi desemneaza cate un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior in Marea Loja prietena. Iata ce spune citatul Regulament in aceasta privinta la art. 6: „Marele Maestru poate sa numeasca pe orice frate ca sa-l reprezinte intr-o Mare Loja sora din strainatate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii Loji Nationale din Romania, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji sora din strainatate”.

In felul acesta in fiecare organizatie francmasonica sunt prezente organizatiile straine masonice. In afara de aceste legaturi membrii din lojile unei organizatii pot vizita oricand lojile de grad egal sau inferior ale unei organizatii straine, iau parte la festivitatile lor si pot fi numiti membri de onoare ai acelei organizatii straine. Fr. Hasselbacher dovedeste in opera citata, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, ca suspendarea legaturilor intre doua organizatii masonice lasa mai departe putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai cat aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios. Masonii individuali sunt frati pe tot globul pamantesc, oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob.

De altfel, aceste suspendari de relatii sunt accidentale, ele nu sfarama unitatea si simpatia fundamentala, care leaga intreaga Francmasonerie universala. Si se depun totdeauna cele mai mari straduinte ca aceste suspendari sa inceteze cat mai repede si unitatea sa devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspendari de relatii au loc numai intre organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioara si e condusa de aceea. Deci supararile intre organizatiile masonice subalterne sunt numai niste iluzii, niste concesii facute spiritului neprogresat in masonerie al membrilor inferiori, carora le place sa creada ca sunt in cearta cu masoneriile straine.

Dam cateva citate in acest sens din cartea masonilor vienezi, „Das Blaubuch der Freimaurerei” (Viena, 1933):

„Organizarea ritului scotian este foarte potrivita pentru urmarirea si ajungerea scopului sau departat. Existenta factica a unui lant mondial francmason, cel putin in cadrele ritului, este in opozitie cu organizatiile, din nefericire inca asa de neinchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se lupta intre ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al lucrarii sale. Ritul scotian cu ale sale 36 de Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeasi doctrina, un acelasi mod de a lucra, asadar unul si acelasi front unitar francmasonic. Ritul scotian este afara de aceea un pasaport catre toate atelierele corespunzatoare ale masoneriei si ofera asadar raza cea mai mare de actiune”.

Sa observam ca Marea Loja Nationala Romana, care are sub administratia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Intre cele 36 supreme Consilii numite in cartea citata, se afla si cel din Romania si cel din Franta, autoritatea suprema a masoneriei franceze. Pentru intarirea unitatii intre organizatiile gradelor inferioare lucreaza afara de amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care intruneste Marile Loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul in Basel, care intruneste pe masoni individuali pentru a realiza lantul mondial al masoneriei. Aceste organizatii tin des congrese in diferite centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se gasesc multe citate de ale francmasonilor ca Masoneria este una. Luam pe Marele Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris in Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 : „De cativa zeci de ani lojile se aduna si iau un caracter tot mai national, desi misiunea lor este internationala. De ce aceasta? Ce sens are? Caci daca francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se imbraca in forme nationale? Samburele cel bun al acestei miscari este trebuinta dupa o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei masonice.

Insemnatatea internationala a masoneriei nu e slabita prin aceasta, dimpotriva, puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine si mai urcata”.

b) Sa lamurim acum atitudinea in chestiune religioasa a Masoneriei ce se pretinde suparata cu Marele Orient Ateu din Franta.

Mai intai cate ceva din „Constitutia si Regulamentul” Marii Loji Nationale Romane. Observam insa ca in aceasta Constitutie si Regulament nu sunt fixate decat chestiuni formale de procedura, idealurile organizatiei, principiile ei; cuprinsul discutiilor din ateliere nu este facut cunoscut. Constitutia si Regulamentul indruma de cate ori e vorba de o chestiune mai importanta la Marile Constitutiuni, Traditiile si Landmarkurile Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii Loji Nationale nu e document pe baza caruia sa se poata spune ceva definitiv referitor la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult cu cat acest document insusi vorbeste de secretele masonice a caror divulgare este socotita intre infractiunile cele mai grave. Ba intr-un loc spune acest document: „In Loji se primesc cunostintele care nu se publica nicaieri si pe care nu le putem invata decat in Loja”.

Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arata suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevarat ca in art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc. se prevede ca „nimeni nu poate fi primit in francmasonerie daca nu crede in Dumnezeu si in nemurirea sufletului”. Legamintele si juramintele masonilor fata de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p. 4). Dar in alta parte se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, daca crede in Marele Arhitect al Universului si practica invataturile sfinte ale moralei”.

Pana aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atatea alte Societati in care nu se cere nici acest minim de credinta religioasa. Numai cat celelalte Societati au altfel de obiective economice, culturale, cata vreme Francmasoneria se socoteste daca nu un adversar al Bisericii, in orice caz un concurent al ei, cu o credinta proprie a ei. Caci iata ce se spune in pasajul citat putin mai la vale: „masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credintelor… cauta sa demonstreze superioritatea credintei pe care o profeseaza”. Asadar un francmason evreu, fara a-si insusi, prin intrarea in Francmasonerie, credinta crestina, e socotit si de francmasonii crestini ca avand o credinta superioara aceleia pe care a revelat-o Insusi Fiul lui Dumnezeu cel intrupat. In mandria francmasonilor de a se socoti deasupra crestinismului, se afla implicata negarea Divinitatii crestinismului, cea mai grava dintre erezii.

Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii impuse masonului. Dupa ce se spune la p. 74 ca „printre noi sunt Frati de toate religiile si rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie sa preferi pe un Francmason oricarui alt om, cand solicita, in conditii egale, aceeasi situatie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aiba un mason nu numai fata de alt mason din tara, ci si fata de cei din strainatate, caci art. 5 al Constitutiei, Statutelor etc., p. 4 spune: „Oricarui rit i-ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formeaza o confraternitate mai presus de religie, de neam si de familie. Un mason considera mai apropiat siesi pe un evreu mason decat pe un roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura bisericeasca dintre cei care formeaza, dupa Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune ca masonul iese din Biserica, precum iese din comunitatea nationala. „Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii sa nu afle chestiuni in legatura cu activitatea francmasonica, atat personala, cat si cea colectiva”.

Putem pune de pe acum intrebarea: ce rost mai are juramantul pe Sf. Scriptura cand il rosteste si un evreu care nu crede in ea, sau cand se respinge originea divina a ei?
Dar poate ca cel putin nu se cuprinde in Marea Loja Nationala decat Romania, asa ca acea confraternitate cu masonii din alte tari ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar fi si totusi ar fi grav: se afirma in principiul care pune mai presus de legaturile bisericesti si nationale pe cele masonice. In realitate Masoneria Nationala Romana cuprinde multi straini si nu exista nici o piedica pentru a cuprinde si mai multi. E adevarat ca Supremul Consiliu gr. 33 nu admite in sanul sau, ca membri activi, decat o patrime de membri neortodocsi.

Dar numarul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limiteaza intre 9-33. Destul este daca o patrime din ei pot fi neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Intre acestia numarul strainilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e ca grosul Masoneriei Nationale il formeaza membrii din celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei din primele 3 grade. Intre acestia numarul strainilor iarasi nu e limitat. Fata de toti acesti straini masonul roman e obligat sa le dea sprijin in toate imprejurarile cand se cere – in anumite cazuri cu riscul vietii. Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse.

Dar acum sa luminam si mai bine atitudinea fata de crestinism a Masoneriei Romane, confruntand-o cu cateva citate din amintita „Blaubuch” a Masoneriei austriece, care este in legatura si cu cea din Anglia si cu cea romana. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune in articolul „Freimaurerei u. Radikalismus”: „Caracteristica permanenta a Masoneriei este accentuarea, necesar imanenta, a caracterului autonom al eticei sale si prin aceasta, in mod necesar, si negarea oricarei posibilitati a vreunei etici, heteronome, fie ea crescuta metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe cel al speculatiei teologice” (p. 65).

In aceasta carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: „Francmasoneria este in fiinta ei adanc patrunsa de ideea ca, pe terenul credintei, nu poate fi dogmatizata o anumita convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere cel cu adevarat tolerat, ca fiecare are sa-si faca socoteala cu infinitul dupa trebuintele sale religioase. Felul credintei, de semnul ce-l da fiecare notiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etica a vietii care rezulta din conceptia despre lume a respectivului ins” (p. 31).

Intalnim asadar acelasi indiferentism fata de revelatia crestina, pusa in rand cu oricare alta credinta. Nici o grija pentru unificarea sufletelor in aceeasi credinta crestina, ci insul e justificat in tendinta de a avea o atitudine cu totul individuala in chestiunea religioasa. Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila a credintei crestine, dar propovaduieste sus si tare ca aceasta credinta e revelata de Dumnezeu, deci singura adevarata in plenitudinea ei, si dezaproba faramitarea societatii omenesti in tot atatea credinte cati indivizi sunt. Francmasoneria afirma ca n-are nici o dogma. Dar are si ea pe cea a individualismului, socoteste ca valoare suprema judecata individuala. Cel putin pentru ochii lumii, caci in realitate impune adeptilor ei destule convingeri si secrete de al caror rost si sens nu au sa se intrebe masonii gradelor inferioare.

Acelasi lucru il afirma Dr. K. Reichl si in alt loc al numitei carti, intr-o controversa cu iezuitul Fr. Muckermann despre increderea in umanitatea pura, pe care francmasoneria o are, pe cand crestinismul nu: „Sa recunoastem clar si fara echivocuri deosebirea fundamentala. D-v va exprimati hotarat banuiala in posibilitatea unei umanitati care nu e in legatura cu un Dumnezeu personal, care nu e strabatuta de credinta in Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, asa cum il inteleg eu (!!) nu e ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinte supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei. Dar cu deosebirea fericita (heilsarmee), antidogmatica fata de dogma Bisericii infailibile si singura mantuitoare, ca ea lasa continutul, culoarea notiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecaruia. Ea socoteste ca exista o credinta, dar aceasta nu trebuie dogmatizata drept o cunoastere care trebuie sa fie singura adevarata, asadar imposibila. Nu e linia d-v., prea venerate, sa admiteti umanitatea laicista a francmasonului care nu e hranita de o credinta precisa intr-un Dumnezeu personal, ca intemeiata, adevarata si variabila. Va indoiti de garantiile interne ale acestei umanitati. Socotiti ca numai ideea de umanitate a credintei crestine poseda putere indatoritoare” (p. 25-26). Iar in alt loc: „Sigur ideea masona despre umanitate nu e determinata religios, in sensul ca nu cere inradacinarea ei intr-o religie anumita, respectiv in cea catolica” (p. 20).

In spiritul acesta liber cugetator vorbesc masonii despre religie atunci cand vor sa-si prezinte in trasaturi simpatice organizatia lor. Adevaratele lor sentimente sunt insa direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea in expresii nemascate, in felul acelora pe care le-am inserat in refrenul acesta la alt loc.

Dupa ce am aratat ca si masoneria zisa nationala face parte din organizatia mondiala a masoneriei, fiind angajata in urmarirea scopurilor comune ale masoneriei, si dupa ce am aratat ca masoneria intreaga e cel putin liber cugetatoare pe teren religios, sa mai revenim putin asupra scopului masoneriei in care e incadrata masoneria nationala.

Am mai spus ca scopul masoneriei nu e cercetarea filosofica a adevarului si nici filantropia. Acestea n-ar trebui tinute intr-un secret atat de sever. Scopul ei este unul politic. Si este unul si acelasi pentru toata masoneria. De aceea se straduieste sa formeze un front cat mai strans, cum am vazut din paginile anterioare. Ca scopul ei este unul politic, nu de politica de partid, ci de conceptie, ceea ce-i si mai grav, ne-o marturiseste masonul Dr. K. Reichl in opera amintita, p. 35, aproband urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: „Daca politica insemneaza a te aprinde de suferinta oamenilor pentru apararea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinte culturale de mare valoare din punct de vedere etic si estetic, atunci, da, masoneria face politica, atunci masoneria este politica”. Mai precis ne arata orientarea politica a masoneriei marturisirile aceluiasi mason, ca organizatia din care face parte lupta pentru „libertatea personala si democratie”, care nu trebuie lasata sa fie sfaramata de „dictatura barbara de dreapta sau de stanga” (p. 24). In acelasi sens se exprima pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch in amintita carte, dezvoltand ca masoneria e contrara oricarui radicalism, oricarei conduceri autoritare si pentru larga democratie (p. 64). Pe linia aceasta, masoneria e contra monarhiei desi intampinarea Masoneriei Romane spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca Masoneria a vazut in instaurarea republicii in Spania indeplinindu-se o aprinsa dorinta a ei. „Nimeni n-a negat din latura Masoneriei ca intre intemeierea republicii si masoneria spaniola exista stranse legaturi. Nici n-a ramas nimanui ca fratilor din Marele Orient li s-au implinit prin noua organizare de stat o aprinsa dorinta” (p. 17).

Astfel nu e de mirare daca Francmasoneria declara acum ca sta in razboiul din Spania, cu totul in ajutorul Frontului Popular. In ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactata ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste, de sovietele muncitoresti, gasim urmatoarea declaratie din partea Masoneriei: „Situatia actuala este asa de extraordinara si de tragica, incat suntem nevoiti sa rupem tacerea noastra obisnuita. Masoneria spaniola este deplin, total si absolut de partea Frontului Popular, de partea guvernului legal si impotriva fascismului”. In ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune: „Multumita inteleptei prevederi a masonilor o mare parte din comanda in Guardia civil si Guardia de asalt (trupe politienesti create in mod special de republica) era inca inainte de 18 august in mana republicanilor de incredere. Masonii au fost aceia care au facut ca cea mai mare parte din flota de razboi sa se puna in serviciul Frontului Popular si ofiterii rasculati sa fie inchisi. Masonii au fost aviatorii care s-au asezat in fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii celor mai multe din sectiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt in majoritate aceia care, in presa, pe tribune, la microfon au sustinut focul in suflete. Masoni sunt si aceia care pregatesc victoria in etape. Masoni in sfarsit, sunt aceia care lucreaza in strainatate ca neutralitatea sa fie parasita”.

Din cele de mai sus se stravede destul de bine ca nu sunt deosebiri reale si serioase intre masoneria mondiala careia ii apartine Masoneria Nationala Romana si Masoneria afiliata Marelui Orient Francez. Astfel, avand in vedere ceea ce am dezvoltat in toate capitolele acestui referat, putem formula urmatoarele:

Concluzii asupra Francmasoneriei

Francmasoneria este o organizatie mondiala, secreta in care evreii au un insemnat rol, avand un rit quasi-religios, luptand impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica (tendinta din urma a se vedea in „Blaubuch der Freimaurerei”, Wien 1933, p. 82, in art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste ca „Masoneria urmareste planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala.

Sfantul Sinod, insusindu-si concluziile din referat, hotaraste:

I. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, Francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francma-soneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamant laic, reproband orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel mai cras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele Francmasoneriei.
4. In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta insemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii adepti ai ei nu dau nici o insemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. In orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea sa se substitue oricarei alte religii, deci si crestinismului.
In afara de motivele acestea de ordin religios biserica mai are in considerare si motive de ordin social cand intreprinde actiunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Ii face unelte in mana unor factori nestiuti inca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista o siguranta in viata Statului si in ordinea stabilita. E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunerecul. Impotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramant paganesc.
7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.

Masurile cele mai eficace ce are sa le ia Biserica impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunei, sunt urmatoarele:
1. O actiune persistenta publicistica si orala de demascare a scopurilor si activitatii nefaste a acestei organizatii.
2. Indemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le paraseasca. In caz contrar, „Fratia Ortodoxa Romana” extinsa pe toata tara va fi indemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana in loji. Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.
3. Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-l va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporatiunile biseri-cesti si asociatiile religioase se va stradui sa convinga Guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz ca Guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara.

II. Intreg referatul impreuna cu concluziile se va tipari in brosura prin Consiliul Central Bisericesc si se va intrebuinta ca mijloc de propaganda impotriva francmasoneriei.

I.P.S. Patriarh prezinta declaratia facuta in fata Sa, a delegatilor lojei francmasone nationale in frunte cu dl. Pangal, prin care aduc la cunostinta ca aceste loji se autodizolva, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient si spre a nu se crede ca este impotriva culturii sentimentelor monarhice, nationale si crestine. El – dl. Pangal – in numele delegatilor declara ca toti membrii lojelor francmasone nationale sunt buni fii ai bisericii ortodoxe.

Sfantul Sinod ia act cu satisfactie de declaratia d-lui Pangal si a celorlalti conducatori ai masoneriei nationale romane, cetita in ziua de 25 Februarie a.c., in fata I.P.S. Patriarh Miron, prin care anunta ca aceasta organizatie se autodizolva. Este prin urmare de sine inteles ca hotararea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat si prin urmare nu mai exista.

La orele 13.00, I.P.S. Patriarh, ridica sedinta, prorogand Sfantul Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10.00 dimineata.
Presedinte, (ss) Miron
Secretar, (ss) † Galaction Craioveanu
Cronica interna B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.

 

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

 

Intr-un interviu pentru ziarulring.ro, Marele Maestru mason Viorel Danacu a afirmat ca doreşte sa promoveze o „masonerie pe inţelesul romanilor. Chiar am lansat un program: acela al unei masonerii de fundament creştin-ortodox. (…) In lacaşurile de cult romaneşti gasim foarte multe simboluri masonice. Şi, atunci, sigur ca am mers pe ideea de a promova aceasta masonerie pe care sa o intelegem noi, romanii, majoritar creştin-ortodocşi”.

Acesta a mai afirmat ca Francmasoneria trebuie sa atraga cat mai mulţi preoţi: „Ştiţi cand işi va reveni francmasoneria? Masoneria işi va reveni şi va reintra pe fagaşul normal cand in loji vor fi cat mai multi preoţi”.

Declaraţiile lui Danacu au fost insa rasturnate de parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, care a spus ca: „Poziţia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe de prin anii 1937 cu privire la masonerie este astazi neschimbata”

Recent, Biserica Ortodoxa a Greciei a reiterat condamnarea masoneriei, afirmand „incompatibilitatea dintre credinţa ortodoxa şi apartenenţa la Masonerie.”

 

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

 

Declaratia lui Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului.

Cipru, 2 februarie, 1815

Afurisania impotriva francmasoneriei data de catre Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului (1815)

„Prin urmare, spunem ca, oricine fiind imbracat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om va va bine vesti voua o alta Evanghelie afara de ceea ce am bine vestit voua, macar de ar fi si Inger din cer, anatema sa fie. (Galateni, I, 8-9) Deci, oricati se alatura cu grabire acestei slujbe dracesti si nelegiuite a francmasoneriei, si toti cei ce ii urmeaza in mandria si ratacirea lor, sa fie afurisiti si dati anatemei de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dupa moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinand si tremurand, precum Cain, vor fi ei asupra pamantului. (Facere IV, 14). Pamantul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vanzatorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, pana la sfarsitul vietii lor, nimic nu vor dobandi. Fie ca lucrarile si mestesugurile lor sa fie blestemate si sa se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Și toti cei ce vor starui in rautatea lor vor avea parte de o atare rasplata. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa uracioasa lor erezie, si se vor lepada de blestemata lor mandrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adica vor fi binecuvantati si iertati de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea singura neamestecata si nedespartita, Unul Dumnezeu in fiinta, si de catre noi, smeritii Sai slujitori.”

(Declaratia lui Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului. Cipru, 2 februarie, 1815)

 

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

 

Enciclica Sfantului Sinod al Bisericii Greciei

prin care este condamnata masoneria

19 martie 2014

Sfantul Sinod al Bisericii Greciei a dat publicitatii sus-mentionata enciclica, prin care isi reafirma fidelitatea fata de hotarari mai vechi, prin care Biserica Greciei condamna masoneria si arata ca este incompatibila calitatea de crestin cu aceea de mason. Ii cheama pe toti cei rataciti sa paraseasca masoneria si sa se intoarca la adevarul Bisericii noastre.

Prezentam mai jos textul complet al enciclicei:

”Prin decizie sinodala, luata in cadrul Ședintei Sinodului Permanent din 19 martie a.c., va facem cunoscut ca Sfantul Sinod al Bisericii Greciei, in sedinta mentionata si ca urmare a propunerii Comisiei Sinodale Antieretice, iti reafirma prin prezenta enciclica pozitia impotriva masoneriei, invocand Actul sinodal din 12.10.1933 si Proclamatia Sfantului Sinod al Bisericii Greciei din 4.10.1996, care condamna masoneria si considera incompatibila calitatea de crestin ortodox cu aceea de mason.

Sfantul Sinod insista categoric asupra celor stabilite prin hotararilesale anterioare [din 12.10.1933 si din 4.10.1996]. Reafirma ca masoneria reprezinta un sistem religios initiatic sincretist incompatibil cu Biserica, cu totul diferit, separat si strain de Biserica. Demonstreaza categoric ca insusirea de mason, sub orice forma a ei, este incompatibila cu aceea de crestin ca madular al Trupului lui Hristos. In actul mai sus mentionat al Sfantului Sinod al Bisericii Greciei, masoneria este in mod special infierata ca sistem de credinte sincretiste, a carui natura obscura este cu totul contrara adevarului crestin care aratat in plina lumina.

Sfantul Sinod reinnoieste condamnarea masoneriei inaintea poporului cu nume crestin si informeaza responsabil ca absolut nimeni dintre ierarhii Bisericii Greciei nu este membru al vreunei loji masonice, nici nu intretine relatii cu masoneria. Respingem orice eventual zvon care sustine contrariul ca fiind total neintemeiat si fals, neavand alt scop decat sa provoace confuzia in randul poporului ortodox, compromiterea Bisericii si a prestigiului Pastorilor acesteia.

Condamnand inca o data masoneria cu multa responsabilitate, ii chemam pe cei rataciti sa se intoarca la cunostinta adevarului prin nemasuratul Har si prin mila Dumnezeului si Domnului nostru Iisus Hristos.

† Arhiepiscopul Atenei, IERONIM, Presedinte

† Mitropolitul Karýstiei si Skýro-ului, Serafim

† Mitropolitul de Néa Krίni si Kalamarίa, Procopie

† Mitropolitul Tesalonicului, Antim

† Mitropolitul de Paramýthia, Philiatón si Ghiroméri, Tit

† Mitropolitul Grevenelor, Serghie

† Mitropolitul Mithýmnei, Hrisostom

† Mitropolitul de Mitilini, Ereso si Plomário, Iacov

† Mitropolitul Thivei si Levadίei, Gheorghe

† Mitropolitul Paronaxiei, Calinic

† Mitropolitul de Ílion, Acharnón si Petroúpoli, Atenagora

† Mitropolitul de Zakynthos, Dionisie

† Mitropolitul de Kifisίa, Amaroúsi si Oropós, Chiril, Secretarul-Șef al Sinodului Permanent

† Mitropolitul Diavleίei, Gavriil”.

Ortodoxos Typos 2 mai 2014 nr. 2020 p.8

 

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

 

Mesajul Sfantului Sinod al Bisericii Greciei: „Rotary – o ramificatie a masoneriei!”

Rotary – o ramificatie a masoneriei!

de Gheorghios Psaltákis, teolog

Aceasta organizatie internationala a fost infiintata la Chicago, pe 23 februarie 1905, de avocatul American Paul P. Haris. Sub aparenta manifestarilor filantropice si culturale ascunde scopuri secrete, de aceea si este considerata ”gradinita masoneriei”. Sfantul Sinod al Bisericii Greciei si anumiti mitropoliti izolati recomanda in enciclicele lor neparticiparea la adunarile rotaryenilor si nu permit rotaryenilor sa fie nasi de botez. Redam cateva texte oficiale si comentarii din periodice ortodoxe care vorbesc despre ce anume este si care sunt intentiile Clubului Rotary:

In Mesajul Sfantului Sinod al Bisericii Greciei catre bine credinciosul popor elen, din 29 noiembrie 1958, intre alte subiecte, sunt mentionate si urmatoarele cu privire la rotaryeni:

”… Organizatia aceasta are caracter international si se sprijina pe principii filosofico-morale abstracte. Nu accepta viata morala si filantropia ca roade ale credintei crestine ortodoxe, adica ale Traditiei grecesti si crestine… Orice miscare morala si sociala si orice fel de viata in afara lui Hristos determina Biserica sa fie rezervata si prudenta fata de aceste fenomene, iar aceasta prudenta si rezerva a socotit de cuviinta Sfantul Sinod sa o adopte si fata de Organizatia Rotary si sa recomande clericilor ei sa nu participe la adunarile acesteia…”.

Preasfintitul Mitropolit al Aitolίei si Akarnanίei, kir Theoklitos, in urma convocarii la Agrinio a celui de-al 13-lea Congres Panelen al Rotary, a emis o Enciclica, nr. 1227/4.4.1973, in care printre altele afirma si urmatoarele:

”Consideram ca este de datoria noastra, pe care o impune insasi misiunea noastra de pastori, sa ii lamurim pe crestinii nostri mai simpli si bine intentionati cu privire la acest subiect.

Infatisam cele ce urmeaza fara absolut nici o dispozitie de ostilitate fata de cineva, dar si fara ezitare sau frica fata de neplacerile pe care probabil le vor provoca:

  1. Organizatia Rotary are o stransa legatura si inrudire cu masoneria, fiind caracterizata de catre cunoscatori ca ”var” si ”prima statie” si ”anticamera” a masoneriei si faza premergatoare ”introducerii” in aceasta.
  2. Este o realitate ca un mare procent al rotaryenilor sunt si masoni. De pilda, primul ”guvernator” al Organizatiei Rotary din Grecia a fost si un ”distins membru” al Masoneriei Elene.
  1. Organizatia Rotary reprezinta un tip de sincretism, adica un amalgam de conceptii religioase, care ”se afla in armonie cu toate religiile”, asa cum marturisesc insisi rotaryenii, care incearca sa concilieze cele ce sunt ireconciliabile, lucru care in sine constituie o dispretuire a religiei lui Hristos. Dimpotriva, crestinismul, care nu este in armonie cu celelalte religii, se afla mai presus de acestea, ca fiind unica religie ce detine Adevarul din Revelatie.
  2. Este evident caracterul internationalist al Rotary, cele mai multe semne de intrebare ridicandu-le anumite actiuni si manifestand indicii suspecte de opozitie fata de crestinism…

8. Sfantul Sinod al Bisericii Greciei si Sfantul Sinod Permanent al Bisericii, manifestand multe retineri fata de Organizatia Rorary, au interzis de-a lungul timpului (1951, 1958 si 1970), in urma unor intrebari pe aceasta tema venite din partea unor arhierei, participarea la adunarile rotaryenilor, Sinodul Permanent cerandu-le rotaryenilor sa-si paraseasca pozitia, daca se considera fii credinciosi ai Bisericii…

10. Pentru motivele de mai sus, atragem atentia iubitilor nostri fii ai Bisericii si le recomandam sa evite orice fel de amestec in miscarea Rotary (dezbateri, adunari etc.). ”Nimeni nu poate sa lucreze la doi domni”. Cel care vrea sa fie cu adevarat crestin nu poate fi in acelasi timp si rotaryan. Insusirea de crestin ii este de ajuns si trebuie sa fie mandru de aceasta. Nu mai are nevoie de altceva, decat de consecventa in viata lui de crestin. Clubul Rotary nu are ce sa ii ofere nou…”.

La scurt timp dupa aceasta enciclica a Mitropoliei Aitolokarnanίei, pe 10 ianuarie 1974 Sfantul Sinod al Bisericii Greciei a trimis catre aceste mitropolii un document in care raspunde negativ la intrebare daca un rotaryan poate deveni sau nu nas de botez. In acest document sunt mentionate intre altele si urmatoarele:

”Calitatea de rotaryan… nu constituie o garantie pentru indeplinirea cu credinciosie a… indatoririlor de nas de botez. De unde… orice slujitor al Bisericiii se cuvine sa fie ferm in binecuvantata retinere sau chiar in refuzul de a accepta ca nas de botez orice fel de membru al Organizatiei Rotary”.

Sa mentionam in final si cateva lucruri despre relatia dintre Rotary si cercetasi, ca sa stie unde isi trimit copiii parintii greci care ii indruma catre cercetasie.

”In organul oficial de presa al Organizatiei Cercetasilor Greci, Cercetasul, din februarie 1977, citim:

Cercetasia si Rotary.

Robert Manchester, Presedintele Organizatiei Internationale Rotary, a obtinut distinctia cea mai inalta a Cercetasului Vultur (a Neamului), pe cand era tanar in Ohio. Cercetasii americani i-au acordat «Decoratia Suprema a Vulturului» la congresul Rotary din 1976 de la New Orleans. In raspunsul sau, domnul Manchester a declarat: «Asemenea celor mai multi oameni care au avut privilegiul sa fie cercetasi, niciodata nu mi-am pierdut interesul pentru aceasta. Ma multumeste faptul ca 40% dintre cluburile Rotary din America ajuta in jur de 2000 de cete, echipe si comunitati de cercetasi care cuprind aproximativ 61 000 de copii… Ceea ce copiii nostri au nevoie, ca sa fie ajutati sa devina cetateni utili si loiali este, desigur, afectiunea dintr-o familie buna, dar si fraternitatea, indrumarea si pilda pe care le gasesc la cercetasi… Sper ca toti rotaryenii si cluburile Rotary sa aiba totdeauna in vedere acest lucru».

Asa ca ceea ce de multa vreme parea obscur, acum se lamureste si este chiar declarat oficial. Cercetasia, din pacate, este strans legata si colaboreaza cu Rotary. Iar Rotary este o ramificatie a masoneriei”.

 

http://ro.wikisource.org/wiki/Categorie:Francmasonerie

https://raduiacoboaie.wordpress.com/

https://graiulortodox.wordpress.com/2014/07/24/mesajul-sfantului-sinod-al-bisericii-greciei-rotary-o-ramificatie-a-masoneriei/

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: