Conspiraţii şi manipulare

Conspiratii si manipulare – modul de actiune al masoneriei internationale

     Credeti ca nu exista conspiratii? Sau ca ele sunt doar de domeniul trecutului?

    Conspiratiile au fost si sunt prezente din totdeauna, de pe vremea imparatilor romani sau chinezi, pana la serviciile secrete moderne, din Orientul Indepartat pana in Occident. Ele sunt azi mai active ca niciodata, dar intradevar, sunt mult mai mascate datorita dezvoltarii pe care au capatat-o de-a lungul timpului.

     Conspiratiile si manipularea fac parte din arsenalul politicienilor, liderilor, directorilor de publicitate, regizorilor sau a oamenilor de afaceri. Conspiratorii folosesc o diversitate inimaginabila de instrumente de actiune, de la stravechile tratate de manipulare si pana la metode moderne psihologice sau electronice de control al maselor. Conspiratiile exista pretutindeni in lumea reala, nu doar in filme, care de obicei incearca sa-i ridiculizeze pe cei care le dezvaluie; trebuie doar sa avem ochi si putina cunoastere pentru a putea sa vedem si sa intelegem ce se petrece cu adevarat in jurul nostru.

     Cele mai cunoscute metode de manipulare sunt: „Divide et impera” (Dezbina si stapaneste – s-a observat ca e mai usor sa controlezi un popor/ grup social, daca este intai faramitat in mai multe grupuri mai mici, antagonice) si „Panem et circens” (Paine si circ, sau intr-o traducere mai moderna, Bere si fotbal – s-a observat ca pentru a manipula eficient un popor, trebuie sa ii distragi atentia de la problemele esentiale, canalizandu-i energia catre lucruri nesemnificative si oferindu-i satisfactii minore).

      Conspiratiile odata identificate isi pierd puterea; la fel si francmasoneria, care pentru a fi anihilata, e suficient sa fie scoasa la lumina, expusa public si atunci se va dezintegra asemenea unui vampir atins de lumina zilei.

      Pentru a intelege mizeria, coruptia si mafia din societatea actuala, trebuie sa intelegem francmasoneria, pentru ca ea este sursa tuturor acestor nenorociri, nucleul central, pupitrul de comanda, conspiratia tuturor conspiratiilor.

      Profilul psihologic al persoanei care adera la o structura de tip mafiot:

– este slab si fricos: prin apartenenta la un grup mafiot capata mai multa incredere, se simte mai puternic; lozinca mafiei „you hit me, we hit you!” ii confera mai mult curaj

 – este incapabil si prost: nu este capabil sa avanseze profesional pe criterii de competenta si atunci intra in astfel de organizatii mafiote care ii confera mult-ravnita ascensiune socio-profesionala

– este lacom: intotdeauna isi doreste sa aiba mai mult decat ii este necesar; luxul opulent pe care il afiseaza provine din complexul de inferioritate pe care il are fata pe celelalte persoane din jurul sau. El vrea sa castige respectul si admiratia celor din jurul sau si nu poate obtine aceasta prin atitudini si calitati socio-umane pozitive, intrucat acestea ii lipsesc aproape total.

      Francmasonii si stapanii organizatiilor mafiote speculeaza la maxim aceste defecte umane, transformand oamenii slabi de ingeri in slugile lor obediente.

GRUPUL BILDERBERG

     După 1990, România a intrat în atenţia Grupului Bilderberg, scopurile acestei societăţi secrete mondialiste fiind, în ceea ce ne priveşte, monitorizarea şi dirijarea strategică a procesului de privatizare, pentru a se asigura trecerea proprietăţii de stat în mâinile cercurilor fidele grupului în vederea integrării României în procesul globalizării.

     Două dintre cele mai importante persoane care au fondat Grupul Bilderberg sunt magnaţii bancheri evrei, reprezentanţi ai celor două clanuri financiare mondiale, David Rockefeller şi Edmund Rothschild, cu precizarea ca Rockeffeller nu este evreu practicant şi familia este convertită formal la baptism.

     Pentru a înţelege sensul faptelor ce vor fi evocate în continuare, reproducem unul dintre cele mai celebre citate din David Rockefeller: “Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

     Constituirea grupului. În anul 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prinţul Bernhard al Olandei a reunit în cadrul unei prime “conferinţe” circa 120 de personalităţi din înaltele finanţe ale Europei, Statelor Unite ale Americii şi Canadei, punând bazele unei noi organizaţii “neoficiale” ce avea să fie cunoscută de acum ca fiind Grupul Bilderberg, cea mai puternică societate secretă din lume.

     Prinţul Bernhard de Olanda, recunoscut mason, pretindea totodată a fi descendent din Casa lui David, deci din familia aristocrată evreiască. Organizarea de către prinţ a Grupului Bilderberg, a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către C.I.A., dar în primul rând de către Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din S.U.A. ce activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei: Rockefeller şi Rothschild).

     Organizaţia este condusă de un comitet de conducere, compus din 39 de membri (24 europeni şi 15 americani) împărţiţi în trei comisii de specialitate a câte 13 membri fiecare. Toţi cei 39 de membri ai comitetului aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice, Vaticanul etc.). Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi stabileşte persoanele ce vor participa la întrunirile anuale în plen (“consfătuiri”).

     Datorită ţelurilor principale ale organizaţiei, formulate încă din 1954 de către prinţul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul mileniului trei, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU -, precum şi datorită faptului că membrii grupului sunt cei mai puternici industriaşi, oameni de stat, bancheri şi intelectuali, Grupul Bilderberg este numit şi “guvernul mondial nevăzut”.

     Tot comitetul, compus din de trei ori treisprezece membri, este acela ce stabileşte ce fel de politici şi planuri vor fi discutate în cadrul întrunirilor. Nu vor participa totuşi la aceste “consfătuiri” secrete decât acele persoane ce au dovedit loialitate nestrămutată intereselor Rockeffeller – Rothschild. Orice plan adoptat în cadrul întrunirilor anuale ale Grupului a fost pus în practică într-o perioadă de maximum doi ani. Cu toate acestea nu toţi participanţii sunt neapărat iniţiaţi în scopurile secrete finale ale conspiraţiei mondiale a liderilor, ci pot fi doar reprezentanţi ai unor comunităţi şi grupuri de interese.

     Milton William Cooper, fost ofiţer al serviciului secret al Marinei Militare a S.U.A., a afirmat textual, în urmă cu mai mulţi ani: “Când eram la Secret Service, am citit că cel puţin o dată pe an, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară, de gheaţă. Reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu comitetul politic al Grupului Bildeberg. Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane.” Aceleaşi fapte relatate de căpitanul Cooper au fost relatate şi în cadrul unei ediţii a emisiunii Scientific Report (cel mai respectat program ştiinţific din Marea Britanie) a postului B.B.C. Dar peste nici două zile, postul dezminte veridicitatea faptelor relatate, fapt unic şi fără precedent în istoria emisiunii de la B.B.C. Între timp are loc şi un atentat cu bombă asupra căpitanului Cooper, acesta pierzându-şi un picior. Ultimele informaţii publice acreditează ideea că acesta a fost mai recent asasinat.

     Cel mai puternic braţ al grupului este însă ceea ce se cheamă Comisia Trilaterală (Europa occidentală, America de Nord şi Japonia). Comisia se vrea o “agenţie particulară” cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni “în cadrul unei Noi Ordini Mondiale”. Înfiinţarea Comisiei Trilaterale, numită mai rar şi G3 (a se vedea capitolul: “De la G7, la G3”, din Instituţiile Financiare Internaţionale de A.F.P. Bakker, lucrare ce stă la baza cursurilor economice ale mai multor universităţi occidentale), a fost stabilită în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg din 1972, la propunerea bancherului Rockeffeller.

     Informaţiei cuprinsă în următoarele zece rânduri nu îi putem nici dezvălui sursa, nici nu putem preciza întocmai identitatea protagoniştilor, din motive de siguranţă. Este cazul a doi ofiţeri din cadrul Serviciului de Informaţii Externe, tată şi fiu. Tatăl, un cunoscut general al acestui serviciu secret, a dispus analiza informativ-operativă a ceea ce părea să fie la început tentativa penetrării economiei româneşti de către grupuri financiare apropiate unor servicii secrete străine. Surpriza a apărut atunci când agenţii români au reuşit, mergând pe acest fir, să intre chiar în posesia unui material programatic al Grupului Bilderberg privind România, în care se vorbea chiar de necesitatea desfiinţării Bancorex, foarte puternica bancă românească până în 1989. Din nefericire, respectivul general S.I.E. a decedat în urma unui atac de cord, înainte ca să apuce să finalizeze cercetarea informativă şi raportul special către C.S.A.T. Fiul generalului, la rândul său ofiţer SIE, s-a adresat ulterior unui săptămânal român, arătând dosarul privind Grupul Bilderberg unor ziarişti de investigaţii speciale, dar şi fiul a dispărut la rândul său în condiţii misterioase, înainte de a apuca să predea materialele redacţiei respectivului săptămânal. Tot ce mai putem spune este că pagina 3 a acestui săptămânal a speriat serviciile secrete româneşti prin dezvăluirile “de la sursă”.

     Premiata bancă olandeză ABN AMRO, ca fiind cea mai activă bancă din România (după falimentul Bancorex), este în realitate deţinută de familia bancherului Rothschild, numele complet al băncii fiind ABN AMRO Rothschild (AMRO = Amschel Mayer Rothschild, fondatorul băncii) [ABN AMRO a fost achizitionata in 2008 de RBS (Royal Bank of Scotland) (Ritul scotian?!)]. Or, guvernarea ţărănistă, în 1997 îl numeşte la conducerea celei mai mari bănci româneşti, Bancorex, pe evreul român Andrei Florin Ionescu. (Mandatul a fost pus în aplicare de la F.P.S. de către Tudorel Dumitraşcu, acelaşi personaj care, în calitatea sa de director general, împreună cu evreul american Phillip Bloom, au dat un tun financiar de 1 milion de dolari statului român la întreprinderea aviatică Romaero-Băneasa, lui Dumitraşcu punându-i-se sechestru asiguratoriu pe avere pentru această faptă.)

     Instalat la conducerea Bancorex, evreul Ionescu are ca primă grijă numirea pe funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO, permiţându-i-se astfel acesteia să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Până la falimentul băncii, cerut insistent statului român tot de organismele internaţionale, Raşela a avut grijă să disperseze banii băncii şi totodată să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras puternice, dar inutile, semnale de alarmă, împreună cu Serviciul Român de Informaţii, asupra următoarelor aspecte: Raşela Sargent a introdus în Bancorex, după orele de program, chiar şi sâmbăta şi duminica cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar câte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi MI, SIE, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni speciale etc.).

Publicitate