Deconspirarea masoneriei

– Arme tacute pentru razboaie silentioase

     Partea cea nevăzută a lumii transpare…

     SUNTEM LA ORA ACTUALĂ MANIPULAŢI DE O STRUCTURĂ ULTRASECRETĂ DE PUTERE CARE VREA SĂ CREEZE UN GUVERN MONDIAL

     În acest text zguduitor, puteţi vedea fiecare pas care este făcut de elită (FRANCMASONI) în războiul ce are ca scop controlul asupra planetei. Veţi putea astfel vedea paşii ce urmează a fi făcuţi în viitor. Cunoscând toate acestea nu veţi mai putea spune că sunteţi neştiutori. Această dezvăluire urmăreşte să educe oamenii şi să le ofere armele de care au nevoie în anii următori, ani în care Noua Ordine Mondială se va lupta pentru a se naşte, pentru a ieşi la suprafaţă.

     Mulţi ignoranţi vor spune că „Arme secrete tăcute pentru războaiele silenţioase” este doar un conglomerat de cuvinte pentru care autorul nu-şi asumă responsabilitatea. Cei care vor face asemenea afirmaţii ignoră adevărurile evidente care sunt conţinute de acest document. Ei ignoră aceste adevăruri pentru că altfel, ei sunt siliţi să-şi recunoască propria ignoranţă.

     Acest document cutremurător care a fost descoperit în anul 1969 nu poate fi ignorat sau trecut cu vederea de către cei lucizi şi inteligenţi. Adevărurile evidente pe care el le conţine nu pot fi respinse sau negate. Mesajul este: Trebuie să acceptaţi că aţi fost şi sunteţi trataţi ca o cireadă de vite de către FRANCMASONI şi că probabil nu mai este mult până când veţi fi schimbaţi cu toţii în vite – trebuie tocmai de aceea să vă pregătiţi de luptă pentru a vă păstra dreptul cel mai de preţ care v-a fost dat de Dumnezeu, acela de a fi Liberi.

     Ultima frază reprezintă, de fapt, motivul real pentru care cel mai adesea oamenii preferă să ignore dezvăluirile care sunt făcute în textul „Arme secrete tăcute pentru războaiele silenţioase”. Ei încă nu sunt pregătiţi să recunoască faptul că au fost şi sunt manipulaţi de FRANCMASONERIA MONDIALĂ precum o cireadă de vite. Ei nu sunt pregătiţi să lupte pentru Libertate. Aceasta este acuzaţia pe care o aduc tuturor acelora care rămân sceptici. Aceasta este confirmarea adevărului care este conţinut în textul „Arme secrete, tăcute pentru războaiele silenţioase”. (n.a.)

 

Declaraţia de război care a fost adresată de Iluminaţi (FRANCMASONI) cetăţenilor Americii

(titlul de mai sus a fost adăugat de cel care a intrat în posesia acestor documente)

    Nota autorului – Am citit unele documente Top Secret care explică în mod insolent, că “Arme tăcute pentru războaiele silenţioase” este în realitate tactica ce a fost adoptată de către Comitetul Politic al Grupului Bilderberg la prima întâlnire din anul 1954. În anul 1969 s-a găsit o copie care se afla în posesia Serviciului Secret al Marinei Militare. Următorul document, datat mai 1979, a fost găsit pe data de 7 iulie 1986, într-un copiator IBM care a fost scos la vânzare.

    STRICT SECRET

ARME SECRETE TĂCUTE PENTRU RĂZBOAIELE SILENŢIOASE

    Programa introductivă care a fost extrasă din manualul tehnic al operaţiunilor de cercetare TM – SW7905.1

Bine aţi venit alături de noi

    Această publicaţie marchează astfel cea de-a 25-a aniversare a celui de-al Treilea Război Mondial, denumit “Războiul Silenţios”, cu un caracter de luptă, subiectiv, biologic, ce foloseşte în special “arme tăcute”. Conţinutul de mai jos descrie acest tip de război, strategiile acestuia şi armele sale eficiente care sunt folosite atunci.

    Mai 1979 # 74-1120

    Este aproape imposibil să se discute despre ingineria socială sau despre automatismele unei societăţi, despre ingineria sistemelor automatismelor sociale (ARME TĂCUTE), LA SCARĂ NAŢIONALĂ sau MONDIALĂ, fără a se face referiri la OBIECTIVELE extinse care vizează înainte de toate CONTROLUL SOCIAL DEPLIN şi DISTRUGEREA ÎN MASĂ A VIEŢII UMANE, care în fond implică SCLAVIA NEBĂNUITĂ şi GENOCIDUL. Această publicaţie este o declaraţie de intenţie, CARE NU TREBUIE SĂ FIE ADUSĂ LA CUNOŞTINŢA PUBLICULUI LARG. Altfel (în cazul divulgării) ea ar putea fi interpretată ca o DECLARAŢIE DE RĂZBOI. Mai mult decât atât,ea nu trebuie să fie adusă la cunoştinţa unei persoane, sau a unui grup de persoane care se află într-o poziţie puternică, care ar putea să folosească în mod consecvent şi metodic aceste date ÎN SCOPUL MĂRIRII PUTERII SALE ECONOMICE. SOLUŢIONAREA acestor PROBLEME necesită deci o ABORDARE DISCRETĂ, CARE TREBUIE SĂ NU ATACE ÎN MOD DESCHIS VALORILE RELIGIOASE, MORALE sau CULTURALE. DOAR DUMNEAVOASTRĂ sunteţi CALIFICAŢI pentru a aplica acest PROIECT, datorită ABILITĂŢILOR DUMNEAVOASTRĂ DE A PRIVI SOCIETATEA UMANĂ CU OBIECTIVITATE şi de a ANALIZA şi DISCUTA OBSERVAŢIILE şi CONCLUZIILE cu alte persoane care prezintă capacităţi INTELECTUALE similare, fără însă ca să apară pericolul PIERDERII CALITĂŢILOR UMANE CELE MAI IMPORTANTE CU AJUTORUL CĂRORA SE POT ATINGE ACESTE SCOPURI – DISCREŢIA (să ne amintim că FRANCMASONII pun mare preţ pe “DISCREŢIE”) şi MODESTIA. Aceste virtuţi trebuie să fie aplicate în interesul dumneavoastră şi tocmai de aceea nu se recomandă devierea de la forma fundamentală.

    N.a. – Acest document este, după cum se autodefineşte, o declaraţie de război a “Iluminaţilor” (FRANCMASONI) către cetăţenii Statelor Unite ale Americii. Eu ştiu că la ora actuală există această Stare de Război între cetăţenii americani şi agresorii acestora care sunt “Iluminaţii”. Afirm deci că cetăţenii acestei naţiuni sunt total îndreptăţiţi să ia măsurile pe care le consideră că sunt necesare, inclusiv violenţa, pentru a identifica, contra-ataca şi neutraliza cât mai repede duşmanul. Afirm toate acestea în baza dreptului care a fost dat de Dumnezeu popoarelor paşnice, care trebuie să se apere împotriva atacurilor duşmanilor care intenţionează să-i distrugă. Aceste principii sunt clar accentuate în Declaraţia de Independenţă, de Constituţia Statelor Unite ale Americii şi sunt pe deplin recunoscute de istorie ca servind drept justificare pentru distrugerea tiranilor.

Introducere istorică

    Tehnologia armelor silenţioase a evoluat de la stadiul de Cercetări Operaţionale la cel de Metodologie tactică şi strategică ce a fost dezvoltată de cercetătorii militari englezi în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Scopul originar al acestor cercetări a fost de a studia problemele tactice şi strategice ale apărării spaţiului aerian şi terestru, în situaţia folosirii unor resurse militare limitate împotriva inamicilor străini (logistica). Nu a trecut însă mult timp până când cei secreţi de la putere (Consiliul pentru Relaţiile Externe) şi-au dat seama că aceste metode ar putea fi folosite pentru controlul total al societăţii. Dar totuşi erau necesare unelte mai performante. Ingineria socială (analiza lucidă, efectuată asupra automatismelor societăţii), necesită o corelare de cantităţi enorme de informaţii economice în continuă schimbare (date); de aceea era necesar un sistem computerizat de mare viteză care să poată fi cu un pas înaintea sistemului social şi care să prezică momentul în care societatea va ajunge în pragul capitulării. Computerul electronic, care a fost inventat în anul 1946 de J. Presper Eckert şi de John W. Mauchly, împlinea cele mai îndrăzneţe vise şi speranţe. Următorul pas a fost făcut de matematicianul George B. Dantzig, care a creat metoda de programare lineară, în anul 1947. Apoi în 1948, tranzistorul care a fost inventat de J. Bardeen, W.H. Brattain si W. Shickley, a garantat expansiunea domeniului computerizat prin reducerea spaţiului şi a generatoarelor de putere. În baza acestor trei invenţii, cei secreţi de la putere şi-au dat seama că era posibil să controlezi întreaga lume printr-o simplă apăsare de buton. Pasul următor a fost făcut de Fundaţia Rockefeller, care a creat o nouă ramură de învăţământ la Colegiul Harvard, înfiinţând Proiectul de cercetare economică Harvard, care avea drept fundament studiul realizat asupra structurii economiei americane. Un an mai târziu, în anul 1949, li s-au alăturat Forţele Aeriene ale Statelor Unite. În 1952 s-a încheiat perioada de garanţie, drept pentru care a avut loc o întâlnire la nivel înalt a elitei (Iluminaţii), unde trebuia să se stabilească fazele următoare de desfăşurare a operaţiunilor de cercetare socială.

    Proiectul Harvard a dat rezultate fructuoase; anumite rezultate au fost publicate în 1953 (Studies in the Structure of the American economy “- copyright 1953 de Vasili Leontiev, International Science Press, White Plains, New York).

    Creată încă din ultima jumătate a decadei anilor 1940, maşinaţia respectivă a putut fi folosită abia începând cu anii 1954, când la o întâlnire a Elitei Internationale (Grupul Bilderberg), războiul silenţios a fost declarat.

    Deşi sistemul secret al armelor silenţioase a fost expus 13 ani mai târziu, evoluţia acestuia nu a suferit modificări prea mari.

    Acest volum marchează a cea de-a 25-a aniversare a declanşării Războiului Silenţios şi “sărbătoreşte” succesele ce au fost repurtate pe mai multe fronturi în întreaga lume.

Introducere politică

    În 1954, cei secreţi aflaţi la putere au recunoscut că era o problemă de timp, de câteva decade, înainte ca publicul să muşte momeala. LANSAREA PREOCUPĂRII PRIMARE, aceea de DOMINARE TOTALĂ, gravitează totdeauna în jurul unui subiect primordial, acela al studiului energiei.

Energia

    Energia este recunoscută ca fiind cheia tuturor activităţilor de pe pământ. Ştiinţa naturală este studiul surselor şi a controlului energiei naturale, iar ştiinţa socială, exprimată teoretic ca fiind ştiinţa economică, reprezintă de fapt studiul surselor şi a controlului energiei sociale. Ambele sunt sisteme matematice de contabilitate. Prin urmare, matematica este ştiinţa energiei primare. Şi, astfel prezentându-se lucrurile, contabilul poate fi rege, dacă publicul (masele oarbe) poate fi menţinut în stare de ignoranţă în ceea ce priveşte metodologia contabilă. Toate ştiinţele au ca scop o anumită finalitate. Mijlocul prin care se atinge acest scop este cunoaşterea. Scopul final este controlul (scopul scuză mijloacele). Rămâne atunci numai întrebarea: Cine va fi beneficiarul?

    În anul 1954, aceasta era preocuparea de căpătâi. Deşi se ridicau “probleme morale”, s-a luat în calcul legea selecţiei naturale, care definea faptul că o naţiune care nu-şi va folosi aşa cum trebuie inteligenţa nu va fi niciodată superioară nici măcar animalelor, care sunt considerate ca fiind fiinţe fără inteligenţă. Prin urmare, s-a decis, în interesul viitoarei ordini mondiale şi al păcii, să se declanşeze un război tăcut împotriva tuturor popoarelor de pe această planetă, care avea ca ultim obiectiv un proces continuu de transfer al energiei naturale şi sociale (avere), de la cei indisciplinaţi şi iresponsabili, în mâinile celor disciplinaţi, responsabili care deja sunt foarte bogaţi. Pentru a implementa cât mai repede acest obiectiv este necesară crearea şi aplicarea unor arme noi, secrete, sigure, create pe baza unor principii de operare subtile şi sofisticate. În concluzie, obiectivul cercetării economice, ce este condus de magnaţii capitalului (sistemului bancar) şi de industriile producătoare de bunuri şi servicii, e stabilirea unei economii total predictibilă şi manipulabilă.

    Pe scurt, se poate spune că s-a descoperit că economia funcţiona pe baza legilor fizicii şi că toate teoriile matematice descoperite până atunci, toate aplicaţiile din domeniul electronic, pot fi aplicate în mod analogic, direct în studiul economiei. Descoperirea aceasta nu a fost declarată public, iar implicaţiile ei uriaşe au fost ţinute în secret, cum ar fi de exemplu faptul că într-un model economic, viaţa umană este măsurată în dolari, iar scânteia electrică care este generată de răsucirea unui buton conectat la un inductor activ are ca analog matematic iniţierea unui război.

    Cea mai mare piedică ce a fost întâmpinată de economişti a fost descrierea precisă a familiei ca industrie. Aceasta a reprezentat chiar o provocare, deoarece preferinţele consumatorului pot fi influenţate de nenumăraţi factori, cum ar fi veniturile, preţul produsului şi alţi factori economici.

    Această piedică a fost însă eliminată cu aproximaţie prin aplicarea testelor de şoc, prin care erau determinate caracteristicile curente, denumite coeficienţi tehnici, ai industriei familiale.

    În cele din urmă, deoarece toate problemele teoriei economice pot fi transferate cu uşurinţă în mod analogic, în teoria electronicii, pentru aflarea soluţiilor care după aceea trebuie să fie transferate înapoi, era necesară elaborarea unui manual de definire conceptuală, care reprezenta de fapt o “traducere” din “limba fizicii”, în “limba economiei”. Restul, urma după aceea să fie luat din studiile standard de matematică şi electronică.

Diagramele industriale

    O industrie ideală este aici definită ca fiind un dispozitiv care este valorificat de alte industrii, de diferite forme, care converteşte această valoare într-un singur produs, care este distribuit şi vândut de alte industrii. Pentru un produs, există mai mulţi furnizori. Ceea ce ştie publicul este că o industrie este de fapt un complex industrial sub acoperişul căruia câteva industrii produc unul sau mai multe produse…

    Trei clase industriale

Clasa #1- Capitalul (resursele)

Clasa #2- Bunurile

Clasa #3- Serviciile

Clasa #1 are trei niveluri:

1.Natura – sursa de energie şi de materie brută.

2.Guvernul – cel care produce moneda naţională, echivalentă cu produsul naţional brut (PNB) şi extinde (prin inflaţie) excesul de PNB.

3. Sistemul bancar – împrumutul de bani care se realizează în interesul băncii şi care face posibilă extensia (inflaţia-falsul) valorii economice prin depozite şi conturi băneşti.

Clasa #2- producători şi consumatori de produse. Această activitate este recunoscută de obicei de public ca fiind “industrie”.

Clasa #3- familiile si guvernele, care prestează activităţi umane mecanice, iar baza lor este populaţia.

Conglomeratele

    Întregul sistem economic poate fi reprezentat printr-un model simplu: (1) capitalul, (2) bunurile şi (3) serviciile. Problema acestor reprezentări este că ele nu pot fi detaliate cu exactitate. De exemplu, industria textila şi industria metalelor feroase sunt clasificate într-o singură categorie, care este denumită “industria de bunuri” – astfel, ele îşi pierd individualitatea economică.

Modelul – E

    O economie naţională este alcătuită din fluxuri simultane de producţie, distribuire, consum şi investiţie. Dacă toate aceste elemente, inclusiv munca umană şi produsul muncii sunt numerotate, atunci fluxul poate fi reprezentat de curentul ce străbate un circuit electronic, iar comportamentul poate fi astfel anticipat cu precizie.

    Cele trei componente energetice pasive ale electronicii, capacitorul (condensator – C), rezistorul (rezistenţă – R) şi inductorul (bobină – L) corespund celor trei componente energetice pasive ale economiei, denumite industrii pure de capital, bunuri şi servicii.

    Capacitanţa economică reprezintă de fapt stocarea de capital, într-o formă sau alta.

    Conductanţa economică reprezintă de fapt nivelul de conductanţă al materialelor care sunt necesare pentru producerea de bunuri.

    Inductanţa economică reprezintă de fapt inerţia valorii economice în mişcare. Aceasta este un fenomen social, cunoscut sub denumirea de servicii.

Inductanţa economică

Un inductor electric (ex.: o reţea de cabluri) are ca fenomen primar un curent electric şi ca element secundar, un câmp magnetic (inerţia). Prin analogie, se poate afirma că un inductor economic are ca echivalent al fenomenului primar fluxul valorii economice şi ca element secundar, populaţia. Când fluxul valorii economice (ex.: banii) se diminuează, nivelul de trai al populaţiei se diminuează, în încercarea de menţinere a fluxului valorii economice (caz extrem – război).

Această inerţie este un rezultat al obiceiurilor consumatorului, al aspiraţiilor acestuia la un anumit standard de viaţă, etc, şi este, în general, un fenomen de auto-conservare.

Factorii inductivi

(1) Populaţia; (2) Magnitudinea activităţilor economice ale guvernului; (3) Metodele de finanţare ale activităţilor acestui guvern (a se vedea în această direcţie Principiul Peter-Paul al inflaţiei prin dobândă).

Traducerea

(Vor fi date în cele ce urmează câteva exemple) Preţ – coulomb – dolari; Flux-etalon monetar – amperi (coulombi/secundă) – dolari /an; Forţă motivantă – amperi/volt – flux valutar /cerere de dolari; Conductanţă – amperi/volt – flux valutar / cerere dolari; Capacitanţă – coulombi /volt – dolari rezultaţi din producţie-stoc/ cerere de dolari.

Relaţii care se produc în timp şi oscilaţii auto-distructive

O industrie ideală poate fi simbolizată într-un mod electronic în multe moduri. Cel mai simplu este ca cererea să fie reprezentată de voltaj şi aprovizionarea (de furnizarea) de curent. Apoi, relaţia dintre cele două devine ceea ce se denumeşte ca fiind admitanţă, care poate rezulta din trei factori economici: (1) flux întârziat, (2) flux prezent şi (3) flux anticipat.

Fluxul anticipat este rezultatul acelei proprietăţi specifice entităţilor vieţuitoare de a stoca energia (hrana) pentru o perioadă în care energia se află la un nivel scăzut (cum ar fi de exemplu situaţia pe timp de iarnă).

Într-o industrie producătoare, aceasta ia câteva forme – una dintre acestea este cunoscută ca fiind stoc de producţie sau inventar. În electronică, simbolul acestei industrii este reprezentat de capacitanţă, iar stocul sau resursele, de sarcina de încărcare.

Fluxul prezent nu implică întârzieri. În electronică el este reprezentat de conductanţă, care este o simplă valvă economică (un element de lucru mecanic).

Fluxul întârziat este cunoscut ca obicei sau inerţie. În electronică, acest fenomen reprezintă caracteristica unui inductor (analog economic – serviciul industrial pur) în care un flux curent (analog economic – flux monetar) creează un câmp magnetic (analog economic – populaţie umană activă) care, în cazul în care curentul (fluxul monetar) este diminuat, se prăbuşeşte (război) – acesta este singurul mod în care curentul (fluxul monetar – energia) poate fi menţinut la un nivel stabil.

Problemele care împiedică stabilizarea economiei sunt două: (1) lăcomia, (2) excesul de populaţie.

Acestea două creează o inductanţă economică excesivă, care poate fi echilibrată cu capacitanţa economică (resurse reale, sau valori reale, cum ar fi bunurile sau serviciile).

Programul social de redresare nu este în fond decât un sistem de echilibru care este realizat prin credite, ceea ce creează o industrie falsă, de capital prin care se oferă persoanelor non-productive un acoperiş deasupra capului şi hrană.

Cei care sunt dependenţi de drogul economic, trebuie însă să apeleze la elită pentru a-şi face rost de o (nouă) doză care le este atât de necesară. Astfel, metoda simplă prin care se introduce o cantitate mare de capacitanţă stabilizatoare este împrumutul sau creditul, care este garantat cu viitoarea producţie mondială, care este anticipată în funcţie de necesităţile şi scopurile elitei. Aceasta este cea de-a patra lege a mişcării, care constă în producerea unei acţiuni, pentru ca apoi sistemul să fie abandonat, înainte ca reacţiile de reflexie să revină la punctul de acţiune – reacţie întârziată.

Mijlocul prin care se supravieţuieşte reacţiei de reflecţie este schimbarea imediată a sistemului, înainte ca efectul reacţiei să aibă timp să se producă. Procedând astfel, politicienii devin populari şi apoi sunt aleşi pentru o anumită perioadă, pentru ca, mai târziu, publicul să plătească. De fapt, prima măsură pe care o ia un asemenea politician este amânarea.

La fel procedează şi guvernul care tipăreşte bani cu mult peste limita produsului naţional brut, iar acesta este un proces economic ce este denumit inflaţie. ACEASTA ESTE UNICA DEFINIŢIE A INFLAŢIEI, SINGURA VALABILĂ, INDIFERENT DE CEEA CE VI SE SPUNE. Procedând astfel, publicul primeşte o cantitate mare de bani, iar guvernul satisface balanţa ce înclină spre lăcomie şi totodată creează o stare falsă de încredere în puterea guvernului şi, pentru un timp chiar reuşeşte să creeze iluzia de bunăstare.

În cele din urmă, pentru a echilibra balanţa, trebuie să fie declanşat războiul, care în realitate reprezintă un act de distrugere a creditorului.

Dacă toţi oamenii şi-ar iubi cu adevărat semenii lor, ar trebui mai întâi să-şi controleze apetitul (de procreare, lăcomia, etc.).

Cunoscând însă că publicul nu-şi va impune limitele din proprie iniţiativă, există două alternative pentru a reduce inductanţa economică a sistemului.

(1) Populaţia trebuie să fie lăsată să se auto-distrugă prin război, ceea ce va putea atunci culmina cu distrugerea totală a vieţii pe pământ.

(2) Preluarea totală a controlului mondial cu ajutorul “armelor secrete, silenţioase” economice, sub formă de “război secret, silenţios” şi reducerea inductanţei economice mondiale la un nivel sigur de supravieţuire, printr-un proces de sclavie nebănuită, benevolă sau genocid.

Este evident că a fost luată în considerare cea de a doua alternativă. În acest moment ar trebui ca cel care lecturează aceste instrucţiuni să înţeleagă de ce este necesar ca armele secrete silenţioase să fie păstrate STRICT SECRETE.

Cel mai adesea publicul refuză să-şi îmbunătăţească mentalitatea şi să-şi mărească încrederea în aproapele lui. Pe nimeni nu interesează cum funcţionează sistemul economic, şi tocmai de aceea nu se va putea evita războiul şi nici nu se va şti care sunt soluţiile.

Prin urmare, baza rămâne în cei care vor într-adevăr să supravieţuiască acestui sistem, care vor să rezolve problemele umanităţii, în cei care sunt interesaţi cu adevărat. Altfel, expunerea armei secrete silenţioase ar putea distruge unica speranţă de supravieţuire a umanităţii…

Industria familială

Industriile de finanţe (băncile), cât şi cele de prelucrare şi guvernare reprezintă părţile principale ale industriei pure de capital, împreună cu bunuri şi servicii şi ele pot fi definite cu uşurinţă deoarece, în general, sunt structurate logic. Din această cauză, modul lor de procesare poate fi descris matematic, iar coeficienţii lor tehnici pot fi deduşi cu uşurinţă. Totuşi, acesta nu este şi cazul industriei serviciilor, care este cunoscută sub denumirea de industrie familială.

Modelele familiale

Problema care este întâmpinată de orice economist este preferinţa consumatorului, care nu este uşor de anticipat, iar coeficienţii tehnici ai unei familii tind să fie non-lineari, deci foarte complecşi la toate acestea adăugându-se variabilitatea veniturilor, a preţurilor, etc.

Informaţia computerizată care este derivată din folosirea codului universal de produs, în completare la sistemul cărţilor de credit, ar putea schimba această situaţie, dar metoda CUP (metoda codului universal de produs) se aplică încă doar la nivel regional, fără a fi universal valabilă pe plan naţional sau mondial. Pentru a compensa această deficienţă, a fost adoptată o metodă de analiză, care este cunoscută ca fiind testarea de şoc. Prin aceasta metodă, care este folosită pe scară largă în industria aeronautică, se poate realiza o statistică satisfăcătoare.

Aplicată în economie, aceasta înseamnă că toate familiile dintr-o anumită regiune sunt studiate sub formă de grup sau clasă, în nici un caz ca indivizi, iar comportamentul acestora foloseşte după aceea la estimarea coeficienţilor tehnici care guvernează structura economică a industriei unic-familiale ipotetice…

O metodă de evaluare a coeficienţilor tehnici ai industriei familiale depinde de şocul preţurilor la un anumit bun de consum şi de notarea schimbărilor din cadrul sistemului de vânzări al acestor bunuri.

Testul de şoc economic

Recent, s-a făcut din ce în ce mai simţit faptul că a fost aplicat studiul economiei publice, fapt care este evident celor care sunt familiarizaţi cu principiile testelor de şoc.

Când se efectuează testul de şoc al structurii aparatului de zbor (avion), undele de şoc care apar în cadrul structurii sunt cauzate de recul, fenomen prin care inginerii de aviaţie pot anticipa vibraţia sau dezintegrarea componentelor în anumite situaţii.

În cazul studiilor economice, economiştii ajung la acelaşi rezultat în ceea ce priveşte publicul consumator, prin selectarea cu atenţie a bunurilor, cum ar fi carnea, cafeaua, benzina, salamul, zahărul, pentru ca apoi să provoace o schimbare şocantă a preţurilor – procedând astfel, ei lovesc de fapt în bugetul consumatorilor.

Apoi ei studiază atent undele de şoc rezultate, monitorizând toate schimbările prin intermediul serviciilor de publicitate, a preţurilor şi a vânzărilor de bunuri.

Obiectivul unor asemenea studii este predictibilitatea schimbării şi controlul tendinţei de auto-distrugere, care va convinge atunci publicul că anumiţi “experţi” ar trebui să preia neapărat urgent controlul sistemului monetar şi al stabilizării sistemului de securitate (acesta este mai important decât cel al justiţiei şi al libertăţii persoanei). În momentul în care cetăţenii nu vor mai putea să-şi controleze afacerile personale şi finanţele, ei vor deveni, bineînţeles, nişte sclavi inconştienţi, care vor reprezenta o sursă ieftină de mână de lucru.

Testul şoc poate fi aplicat nu numai prin intermediul preţurilor, ci şi prin disponibilizarea forţei de muncă (şomaj). Grevele reprezintă de asemeni teste şoc excelente, mai ales dacă au loc în cadrul unor servicii importante (transporturi, comunicaţii, utilităţi publice, energie, apă, sistem sanitar, etc.)

Prin testul de şoc se află cu uşurinţă dacă există o relaţie directă între disponibilitatea financiară şi răspunsul maselor care sunt dependente de aceasta.

De exemplu, între preţul benzinei şi probabilitatea ca persoana afectată de aceasta să aibă dureri de cap, sau să simtă nevoia să vizioneze un film violent, să fumeze mai multe ţigări, sau să se ducă undeva şi să bea până se îmbată există o relaţie măsurabilă cantitativ.

Cel mai interesant este că, observând şi măsurând modalităţile economice prin care publicul încearcă să fugă de propriile sale probleme, să evadeze în nu contează ce mod din realitatea cotidiană, este posibilă crearea unui program computerizat care să poată să prezică destul de exact care este combinaţia cea mai potrivită de evenimente create, (şocuri) care va putea controla şi subjuga perfect publicul, în urma unui şoc economic…

Introducere în amplificatorii economici

Amplificatorii economici reprezintă componentele active ale ingineriei economice. Caracteristica de bază a oricărui amplificator (mecanică, electrică sau economică) este receptarea unui semnal de control şi livrarea de energie dintr-o sursă energetică independentă către un terminal – între acestea are astfel loc o relaţie perfect predictibilă.

Cea mai simplă formă de amplificator economic este un dispoziv care se numeşte publicitate. Răspunsul atunci poate fi instantaneu sau amânat. Scopul este însă guvernarea fluxului de energie. Din acest motiv, el este denumit element, sau componentă de circuit activ.

Amplificatorii economici se împart pe clase denumite strategii şi în comparaţie cu amplificatorii electronici, funcţiile interne care sunt specifice unui amplificator economic se numesc logistice în loc de electrice.

Astfel prezentându-se situaţia, amplificatorii economici nu livrează numai putere câştigată, ci totodată ei sunt folosiţi şi ca sisteme ce cauzează schimbări în circuitele economice.

Procesul de definire şi încorporare a amplificatorului economic într-un sistem economic a fost denumit, în limbaj popular, teoria jocului

Designul unui amplificator economic începe cu specificaţia nivelului de putere la care se află productivitatea, care poate fi personală sau naţională. A doua condiţie este acurateţea răspunsului. Câştigul mare, împreună cu susţinerea puternică, pot asigura precizia necesară.

Majoritatea erorilor se pot petrece în baza de date a consumatorului de putere. Datele personale au tendinţa de a fi specifice, iar cele naţionale, de a fi statistice.

Lista cu consumatori de putere

Întrebările care trebuie să se răspundă: (1) ce? (2) când? (3) unde? (4) cum? (5) de ce? (6) cine?

Surse generale de informare:

(1) înregistrări telefonice; (2) supravegheri sistematice; (3) analiza atentă a gunoiului (4) comportamentul copiilor la şcoală în timpul transportului, etc.

Standardul de viaţă prin:

(1) hrană; (2) îmbrăcăminte; (3) adăpost; (4) mijloace de transport.

Contacte sociale:

(1) telefon – care permite înregistrarea sistematică a tuturor convorbirilor; (2) familie – certificate de căsătorie, certificate de naştere; (3) prieteni, asociaţi, etc.; (4) membrii din cadrul unei organizaţii; (5) afinităţi politice.

Studierea actelor şi hârtiilor personale

Obiceiuri în materie de achiziţionare, preferinţe personale: (1) verificarea în secret a conturilor; (2) analiza atentă a cărţilor de credit; (3) controlul sistematic prin sistemul C.U.P.

Bunuri: (1) verificarea conturilor; (2) conturile de economii; (3) bunuri imobiliare; (4) afaceri; (5) automobile; (6) depozitele bancare de asigurare; (7) stocuri

Studierea actelor şi hârtiilor personale

Obligaţii: (1) creditori; (2) duşmani – a se vedea mai întâi cei „legali”; (3) împrumuturi; (4) credite de consum.

Sursele guvernului: (1) Welfare; (2) Asigurările sociale; (3) U.S.D.A. surplus de hrană; (4) subvenţii; (5) garanţii; (6) mijloace de subzistenţă.

Sursele guvernului (prin intimidare): (1) Internal Revenue Service (IRS); (2) OSHA; (3) Census etc.

Alte surse ale guvernului – supravegherea atentă a sistemului poştal.

Obiceiuri – programări

Putere – slăbiciune:

(1) activităţi (sporturi, hobby-uri etc.); (2) a se vedea „legal” (frică, furie etc. – rata criminalităţii); (3) fişele de sănătate (sensibilităţi la anumite medicamente, reacţii la durere etc.); (4) fişele psihiatrice (temeri, fobii, furii, dezgust, adaptabilitate, reacţii la anumiţi stimuli, violenţă, sugestibilitate sau receptivitate la hipnoză, durere, plăcere, iubire şi sex).

Metode de copiere – de adaptabilitate – comportament: (1) consumul de alcool; (2) consumul de droguri; (3) distracţii; (4) factori religioşi care influenţează comportamentul; (5) alte metode de a uita, care sunt utilizate pentru a uita de realitate.

Nota autorului: „Principiul sandwitch-ului gratuit” – confruntaţi cu această posibilitate cetăţenii vor reacţiona întotdeauna pozitiv la aplicarea acestui principiu „mănânci acum, plăteşti mai târziu”, datorită căruia culegerea de informaţii este şi mai mult uşurată.

Plata ca modus operandi (MO) – plata la timp etc.: (1) plata notei telefonice; (2) plata energiei (electrice, gazele etc.); (3) plata apei; (4) reparaţii; (5) ratele la casă; (6) ratele la maşină; (7) plata cu cartea de credit;

Sensibilităţi politice: (1) ţeluri; (2) contacte; (3) poziţie; (4) putere-slăbiciune; (5) proiecte-activităţi.

Control comportamental (aceasta implică justificarea investigaţiilor, cercetărilor): (1) dosar personal; (2) cazier; (3) permis de conducere; (4) rapoartele poliţiei; (5) asigurări.

Informaţii naţionale

Surse de afaceri (prin I.R.S. etc.): (1) preţul bunurilor; (2) vânzări; (3) investiţii în: (a) stocuri-inventare, (b) producţia de unelte şi maşini, (c) clădiri şi îmbunătăţiri şi (d) piaţa de stoc.

Birouri şi filiale ale băncilor: (1) informaţii asupra creditului; (2) informaţii despre sistemele de plată;

Alte surse: (1) supravegheri; (2) publicaţii; (3) înregistrarea convorbirilor telefonice; (4) calcularea energiei folosite şi a utilităţilor.

Lista de capacităţi

Capacităţi care apar astfel: controlul situaţiilor create – manipularea sistematică a economiei, a societăţii civile – controlul permanent al compensaţiilor şi al veniturilor.

Succesiuni: (1) alocă oportunităţi; (2) distruge oportunităţi; (3) controlează mediul economic; (4) controlează valabilitatea materiei prime; (5) controlează capitalul; (6) controlează ratele bancare; (7) controlează inflaţia; (8) controlează posesiunile, proprietăţile; (9) controlează capacitatea industrială; (10) controlează producţia; (11) controlează bunurile; (12) controlează preţurile bunurilor; (13) controlează serviciile, forţa de muncă etc.; (14) controlează plăţile către oficialităţile guvernului; (15) controlează funcţionarea legală; (16) controlează dosarele personale – fără înştiinţarea părţii vătămate; (17) controlează publicitatea; (18) controlează mass-media; (19) controlează materialele ce urmează a fi prezentate la televiziune; (20) distrage permanent atenţia publicului de la problemele care sunt cu adevărat importante; (21) creează prin manipulare anumite emoţii; (22) creează când este cazul dezordine, haos şi nebunie; (23) controlează formele de plată a taxelor; (24) controlează sistemele de supraveghere; (25) controlează stocul de informaţii; (26) studiază analizele psihologice şi caracterul indivizilor; (27) controlează funcţionarea legală (repetarea punctului 15); (28) controlează factorii sociologici; (29) controlează opţiunile; (30) abuzează de slăbiciuni; (31) anulează puterea; (32) acţionează asupra sănătăţii.

Tabel de strategii

Acţiune

Menţinerea permanentă a publicului în stare de ignoranţă; menţinerea accesului la punctele principale de control; creează preocupări inofensive; atacă unitatea familiei; oferă din ce în ce mai puţini bani şi cât mai multe credite; atacă intimitatea bisericii; pune mult accent pe conformismul social şi pe spiritul de imitaţie; minimalizează protestele faţă de taxe; stabilizează consimţământul; întăreşte sistemul de control asupra variabilităţilor; stabileşte condiţiile; stabileşte timpii; maximalizează controlul; prăbuşeşte valoarea etalonului monetar.

Rezultat

Mai puţine organizaţii; analizează reacţiile la preţuri, vânzări; scade vigilenţa; controlează educaţia celor tineri; mai multă indulgenţă faţă de propria persoană, mai multe date personale; simplificarea programelor computerizate; maximalizează datele economice; simplifică stabilirea coeficienţilor; predictibilitatea mai mare; simplifică problemele-soluţii la ecuaţiile diferenţiale; micşorează cantitatea de date care trebuie să fie introdusă; minimum de rezistenţă la controale; americanii au astfel din ce în ce mai puţină încredere unii în ceilalţi.

(Nota autorului: Obiectiv final – Noua Ordine Mondială)

Diversiunea, strategia primară utilizată

Experienţa a dovedit că metoda cea mai simplă de asigurare a eficienţei armei secrete silenţioase şi de câştigare a controlului total asupra publicului este, pe de o parte, MENŢINEREA INDISCIPLINEI ŞI A IGNORANŢEI PUBLICULUI pe baza utilizării unor sisteme de bază principiale şi, de asemenea, MENŢINEREA STĂRILOR DE CONFUZIE, DEZORGANIZARE şi DE DISTRAGERE DE LA REALITATE, prin acordarea unei importanţe exagerate chestiunilor care sunt fără valoare.

Aceasta se realizează cel mai uşor prin:

(1) încărcarea memoriei; sabotarea activităţilor mentale în lipsa unui program public de educaţie axat în principal pe matematică, logică, design-ul sistemelor şi al economiei; descurajarea creativităţii tehnice; (2) atacul sentimentelor, mărirea indulgenţei, atât faţă de sine, cât şi faţă de activităţile rele mentale şi psihice, prin: (a) atacarea necruţătoare a sentimentelor (viol psihic emoţional), care va fi realizată printr-o campanie de prezentare şi exagerare a unor subiecte, cum ar fi: sex, violenţă, războaie. Această campanie este abil condusă şi regizată de capii mass-mediei – mai ales prin presă şi televiziune; (b) publicului i se oferă în exces ceea ce doreşte, surogatele oferite îi sunt prezentate ca fiind ”hrană pentru spirit” – dar în acelaşi timp el este privat de ceea ce cu adevărat are nevoie; (3) RESCRIEREA ISTORIEI ŞI A LEGILOR, PREZENTAREA DISTORSIONATĂ A VIEŢII „MODELELOR” ŞI A UNOR CREAŢII, ASTFEL ÎNCÂT OAMENII (MASELE) SUNT ÎNŞELAŢI SISTEMATIC. PRIN ACEASTA EI AJUNG SĂ STABILEASCĂ PRIORITĂŢI FALSE, care sunt fabricate de alţii şi sunt apoi inoculate în gândirea lor prin presă şi televiziune.

Toate acestea preîntâmpină orice manifestare de curiozitate a publicului, care, astfel, capătă anumite automatisme sociale şi nu mai este la modul real interesat de ceea ce se întâmplă în jur.

Regula generală este „profită de orice clipă de confuzie”; cu cât confuzia este mai mare, cu atât profitul care se urmăreşte va fi mai mare. Prin urmare, cea mai abilă cale este de a crea cât mai multe probleme, numai pentru a avea ce să soluţionezi.

Rezumatul diversiunii

Mass-media: Captează permanent atenţia publicului adult, pentru ca apoi să o orienteze spre alte probleme; ea o deviază astfel de la realităţile sociale captivând-o cât mai des cu ajutorul prezentării unor chestiuni care de fapt nu au nici o importanţă.

Şcolile: Tinerii trebuie să fie ţinuţi departe de ştiinţele matematice, economice, de legi şi de ADEVĂRUL ISTORIC.

Petrecerea timpului liber: În primul rând, „timpul liber” aproape că nu mai trebuie să existe; în al doilea rând, dacă există, acesta trebuie să fie petrecut într-un mod haotic, năucitor şi foarte obositor, datorită campaniilor din mass-media care trebuie să prezinte moduri de distracţie „moderne”, care au drept scop real distrugerea spirituală a tineretului, blazarea celor în vârstă, plictiseala în general, consumul în exces şi cât mai rapid al ultimelor rămăşiţe de energie.

Munca: Publicul trebuie să fie permanent ocupat, ocupat, ocupat, fără să mai aibă timp să gândească.

Consimţământul reprezintă prima victorie

Un sistem care este bazat pe arme secrete tăcute, foloseşte abil toate datele ce sunt obţinute de la un public docil, prin forţă “legală” (fără să se respecte întotdeauna litera legii). Majoritatea informaţiilor sunt apoi disponibile prin Serviciul Intern de Analiză a Veniturilor (S.I.A.V.).

Această informaţie implică în final livrarea forţată a datelor, extrem de bine organizate, ce vor fi constituite sub formă de taxe federale şi de stat, colectate şi asamblate, taxe care nu reprezintă altceva decât dovada muncii de sclav, care este prestată de plătitorii de taxe.

Mai mult, numărul formularelor care sunt prezentate S.I.A.V.-ului este un indicator sigur al faptului că publicul şi-a dat consimţământul, ceea ce constituie un factor primordial în luarea deciziilor strategice. Alte surse de date au fost deja prezentate în „Lista consumatorilor de putere”.

Coeficienţi de consimţământ – este de fapt reacţia inversă numerică ce indică statutul victorios. Baze psihologice: când guvernul are deja posibilitatea de a colecta taxe şi poate obţine date clare despre proprietatea privată, obţine, de asemenea, şi un indicativ prin care îi este arătat că publicul este gata să capituleze şi că este de acord cu sclavia şi cu uzurparea “legală”. Un indicator clar, care arată momentul în care se poate strânge “recolta”, este numărul de cetăţeni care plătesc taxele pe venit, în ciuda unei absenţe vizibile a reciprocităţii, sau a serviciilor oneste din partea guvernului.

Amplificarea surselor energetice

Următorul pas în procesul de proiectare al unui amplificator economic este descoperirea de surse energetice. Sursele energetice care susţin orice sistem economic primitiv sunt, bineînţeles, aprovizionările cu materie primă şi consimţământul publicului de a munci şi de a-şi asuma un anume rang, poziţie, nivel, sau clasa 1 în structura socială; de exemplu, munca la diferite niveluri, prin intermediul căreia dintr-o mulţime se poate detaşa o anumită persoană.

Fiecare clasă, pentru a avea garanţia propriului venit controlează clasa imediat inferioară, alcătuind astfel structura de clasă. Acest lucru oferă stabilitate şi siguranţă, cu toate că clasa superioară a fost şi va fi întotdeauna guvernul.

Odată cu trecerea timpului şi cu îmbunătăţirea sistemului de comunicaţie şi a celui educaţional, elementele clasei de jos, care fac parte din structura socială a muncii, devin conştiente şi invidioase faţă de bunurile pe care le au membrii clasei superioare. De asemenea, aceştia încep să conştientizeze faptul că sunt posesorii unor sisteme energetice şi a unor abilităţi care permit depunerea eforturilor necesare înaintării pe scara ierarhică a structurii de clasă, ceea ce ameninţă suveranitatea elitei.

Dacă această înaintare a clasei inferioare poate fi amânată un timp îndeajuns de lung, elita poate obţine dominanţa energetică.

Până când se stabileşte la nivel absolut această dominanţă, trebuie însă luat în considerare consimţământul publicului de a munci şi de a lăsa pe alţii să se ocupe de manipularea activităţilor sale în caz de ratare. Nu se poate evita amestecul oamenilor în transferul final al surselor energetice către controlul elitei.

Este însă esenţial să se recunoască faptul că, până acum, consimţământul public încă reprezintă cheia esenţială care poate deschide uşa către eliberarea de energie, în procesul de amplificare economică.

Logistica

Aplicarea cu succes a unei strategii ca aceasta necesită un studiu atent al consumatorilor de putere, al capacităţilor de producţie, al randamentului, implică strategia conectării acestora la sursele energetice disponibile care alimentează strategia.

Acest studiu se numeşte logistică.

O problemă logistică ceva mai complicată este studiată mai întâi la nivel elementar, apoi la nivele de o complexitate mai mare, sintetizându-se factorii elementari.

Asta înseamnă că este analizat un sistem dat; exemplu: se pătrunde într-un subsistem care, la rândul lui, este analizat până când prin acest proces se ajunge la „atomul” logistic, INDIVIDUL.

Din acest moment începe practic procesul de SINTETIZARE – momentul apariţiei pe lume a individului.

Pântecul artificial

Din momentul în care individul părăseşte pântecul matern, fiecare efort pe care el îl va depune va fi direcţionat către construirea, menţinerea şi adăpostirea într-un pântec artificial, care poate fi reprezentat printr-o varietate de dispozitive de adăpostire şi protejare.

Obiectivul acestor pântece artificiale este furnizarea unui mediu înconjurător stabil, în care să se desfăşoare procesele de creştere, de maturizare, de supravieţuire, care asigură siguranţa, libertatea şi protecţia faţă de activităţile ofensive din exterior.

Acest adevăr este valabil atât pentru marea masă de indivizi, cât şi pentru elită. Totuşi, există o diferenţă bine definită în ceea ce priveşte felul în care aceste clase îşi soluţionează problemele.

Structura politică a unei naţiuni. Dependenţa

Motivul principal pentru care cetăţenii unei ţări creează o structură politică este dorinţa inconştientă de a perpetua starea de dependenţă a copilăriei. Mai simplu, vor un Dumnezeu uman care să le elimine riscurile din viaţă, să-i mângâie pe cap, să-i sărute pe frunte, să le aline durerile, să le pună un pui pe masă la fiecare cină, să-i îmbrace, să-i învelească în fiecare noapte şi să le spună că totul va fi bine când se trezesc dimineaţa.

Pretenţiile publicului sunt incredibile, prin urmare Dumnezeul cel uman, politicianul, întâmpină aceste pretenţii incredibile cu altele, el promite cu uşurinţă câte-n lună şi-n stele şi apoi oferă un mare nimic. Prin urmare cine este cel mai mare mincinos? Publicul? Politicianul?

Acest comportament infantil şi prostesc al publicului este, de fapt, o capitulare, motivată de lene, de teamă şi de superficialitate. Este baza stării de înavuţire, care este folosită ca armă strategică ce este îndreptată împotriva unui public dezgustat.

Acţiune – ofensivă

Majoritatea oamenilor au spontan tendinţa de a subjuga şi/sau omorî alte fiinţe umane care le tulbură viaţa de zi cu zi, dar nu doresc să aibă de-a face cu deznodămintele morale şi religioase, care reprezintă efectele logice ale unor asemenea acţiuni. Prin urmare, ei preferă să lase treburile murdare pe seama altora (inclusiv a propriilor copii), pentru a nu se murdări ei înşişi de sânge pe mâini. Ei se revoltă foarte tare împotriva felului în care umanitatea tratează animalele, pentru ca imediat după aceea să se aşeze la masă şi să savureze un hamburger.

Mai ipocrit şi paradoxal este faptul că pretutindeni pe glob publicul plăteşte taxe, finanţează politicienii, pentru ca apoi tot el să se plângă de corupţia din cadrul sistemului guvernamental.

Responsabilitatea

Ştim de asemenea că majoritatea oamenilor doreşte o cât mai mare libertate (de explorare etc.) simţind în acelaşi timp teama de a nu eşua.

Teama de eşec este manifestată prin iresponsabilitate şi, în special, prin delegarea responsabilităţilor personale către alţii, aceasta mai ales dacă succesul nu este sigur, sau dacă întâmpină unele greutăţi legale pe care persoana nu este pregătită să le accepte. Atunci ei vor să capete autoritate dar nu acceptă responsabilităţile. De aceea ei angajează politicieni care sunt mandataţi să aibă de-a face cu realitatea în locul lor.

Rezumat

Oamenii angajează politicieni pentru a putea astfel: (1) să obţină starea de siguranţă, fără prea mari eforturi; (2) să acţioneze cel mai adesea, fără să fie necesar să se gândească prea mult la consecinţe; (3) să aducă injurii, să fure, să omoare pe alţii, fără ca prin aceasta să fie nevoie să se confrunte nici cu viaţa şi nici cu moartea; (4) să evite responsabilitatea propriilor intenţii; (5) să profite de pe urma beneficiilor ştiinţei, fără ca să fie nevoiţi să se autodisciplineze, sau să depună toate eforturile care sunt necesare.

Ei oferă politicianului puterea de a crea şi de a manevra o maşină de război pentru: (1) a asigura supravieţuirea NAŢIUNII-PÂNTECELUI MATERN; (2) a preveni orice primejdie care se poate abate asupra NAŢIUNII-PÂNTECELUI MATERN; (3) a distruge duşmanul care ameninţă NAŢIUNEA-PÂNTECUL MATERN; (4) a distruge cetăţenii din aceeaşi ţară, care nu se conformează Sistemului, doar de dragul stabilităţii şi siguranţei NAŢIUNII-PÂNTECELUI MATERN.

Politicienii au multe îndatoriri quasi-militare; pătura cea mai de jos este reprezentată de poliţişti, de avocaţi, de contraspionii care nu sunt altceva decât spioni şi sabotori (cu diplomă) şi de judecători. Generalii acestui sistem sunt industriaşii. Statul major „prezidenţial” este în realitate alcătuit din bancherii internaţionali. Oamenii ştiu că ei au creat de fapt această farsă, că au finanţat-o cu propriile taxe (care reprezintă consimţământul), dar cu toate acestea ei preferă pasivitatea, în loc să ia măsurile care sunt necesare în vederea transformării.

Tocmai de aceea o naţiune este divizată în două părţi distincte, o SUB-NAŢIUNE DOCILĂ (majoritară) şi o SUB-NAŢIUNE POLITICĂ (elitele, masonii). Sub-naţiunea politică rămâne ataşată de sub-naţiunea docilă, o tolerează, îi filtrează substanţa, până când devine îndeajuns de puternică pentru a se putea detaşa şi pentru a-şi devora părintele.

Analize de sistem

Pentru a putea lua decizii economice computerizate în legătură cu războiul, care este volantul economic primar, este necesară desemnarea valorilor logistice concrete, a fiecărui element al structurii războiului – personal şi material.

Acest proces începe cu o descriere clară şi sinceră a subsistemelor unei asemenea structuri.

Recrutarea (pentru serviciul militar)

Scopul principal al încorporării este inocularea, prin intimidare, a ideii că guvernul este omnipotent – inocularea este atunci îndreptată către membrii tineri ai unei societăţi. (Nota autorului: Adevărul este tocmai opusul, deoarece un guvern există numai cu consimţământul poporului.) Apoi tânărul este învăţat că printr-o rugăciune nu vei realiza niciodată ceea ce poţi face cu un glonte, în doar câteva clipe. Procedând astfel, un tânăr care a fost crescut timp de optsprezece ani într-un mediu curat, religios poate, prin intermediul acestui instrument guvernamental, să fie anihilat şi deziluzionat, în numai câteva luni. Odată ce el este adus în această stare, după aceea este destul de uşor să i se strecoare orice fel de idei şi principii false.

MULT MAI INTERESANT ESTE PROCESUL PRIN CARE PĂRINŢII TÂNĂRULUI, CARE ÎL IUBESC, POT FI MANIPULAŢI ASTFEL ÎNCÂT CHIAR EI ÎL TRIMIT LA RĂZBOI ŞI ÎN FELUL ACESTA ÎI SEMNEAZĂ ADESEORI CONDAMNAREA LA MOARTE. Deşi scopul acestei prezentări esenţiale nu ne permite dezvoltarea subiectului, voi comenta puţin, mai ales pentru a dezvălui acei factori care sunt incluşi, sub formă numerică, într-o analiză computerizată a sistemelor sociale şi de război.

Începem prin a încerca să definim recrutarea. Recrutarea (serviciul selectiv etc.) este în fond o instituţie bazată pe sacrificiu şi sclavie, obligatoriu înfiinţată de persoanele între două vârste şi în vârstă, în scopul de a-i trimite pe cei tineri să execute treburile publice murdare. Scopul imediat următor este de a-i face pe cei tineri să se simtă la fel de vinovaţi ca şi cei mai în vârstă, la care aspect se adaugă criticile din partea celor în vârstă, precum şi admiraţia şi respectul din partea celor tineri (Stabilizatorul Generaţional). Acest principiu este în general aranjat şi vândut pe piaţă ca fiind serviciu „patriotic-naţional”.

Odată ce încorporarea este definită, această definiţie se foloseşte pentru a sublinia o structură denumită Sistemul Valorilor Umane, care poate fi „tradus” în mai multe feluri, în funcţie de locul unde el este aplicat. Valoarea unei asemenea munci de sclav este dată în tabelul de Valori Umane, un tabel ce conţine anumite rubrici, cum ar fi intelect, experienţă, cereri de loc de muncă post-serviciu etc.

Unele dintre aceste rubrici sunt obişnuite şi pot fi evaluate ca fiind necesare pentru a clasifica omul potrivit în funcţie de locul potrivit. Clasificările sunt extrem de greu de alcătuit şi în momentul în care sunt întâmpinate unele greutăţi, se apelează la modele matematice (algoritmi etc.), cu ajutorul cărora se predetermină (dacă nu chiar se prezic) anumite evenimente, cu o precizie maximă. Prin urmare, ceea ce nu se obţine de bună voie şi prin cooperare se poate obţine printr-o constrângere abil calculată. Fiinţele umane sunt întocmai ca nişte maşini, ele reprezintă pârghii de care se poate trage în toate direcţiile – între automatismele, evidente pentru cel inteligent, ale unei societăţi şi automatismele unei fabrici de pantofi, nu există o diferenţă prea mare.

Aceste valori derivate sunt variabile şi ele sunt măsurate la adevărata lor valoare, nu în dolari SUA, odată ce aceştia nu s-au stabilizat; în prezent, inflaţia este mare, deoarece producţia naţională de bunuri şi servicii este prezentată la cote superioare, pentru a acoperi energia cinetică falsă (inductanţa „de hârtie”).

Valoarea argintului este stabilizată; în ziua de azi, poţi achiziţiona cu o cantitate de argint aceleaşi cantităţi şi valori care erau valabile pentru anul 1920. Valoarea umană este tocmai de aceea măsurată cel mai bine în unităţi de argint deoarece aceasta rămâne întotdeauna aceeaşi.

Constrângerea

Factorul I

Precum este cazul oricărui sistem social, stabilitatea este obţinută numai prin înţelegerea naturii umane (principiul acţiune-reacţiune). Dacă tentativa este ratată, consecinţele sunt, de obicei, dezastruoase.

Ca şi în alte scheme sociale umane, este tocmai de aceea esenţială o formă sau alta de intimidare, pentru ca încorporarea să aibă succes. Principiile fizice ale acţiunii şi reacţiunii trebuie să fie aplicate atât subsistemelor interne, cât şi celor externe.

Pentru a asigura succesul încorporării, sunt absolut necesare operaţiuni de programare-spălare a creierului, atât a celor care urmează a fi încorporaţi, cât şi a familiilor lor, pentru ca în cele din urmă tinerii să poată fi controlaţi.

Factorul II – tatăl

În momentul în care fiul trebuie să plece la război, tatăl este cel care îi pune puşca în mână, pentru că altfel riscă să fie blamat de egalii lui şi să se facă de ruşine faţă de sine însuşi. Juniorul se duce la război; dacă nu, tatăl va fi pus într-o postură jenantă. De aceea juniorul ajunge, în cele din urmă, într-o cazarmă, fără să înţeleagă prea bine ce e cu el şi ce caută acolo.

Factorul III – mama

Elementul feminin al societăţii umane este condus în primul rând de emoţii – logica este pe locul doi în cazul femeii. În lupta dintre logică (inteligenţă) şi imaginaţie, imaginaţia câştigă întotdeauna, fantezia predomină; însă, în acest caz, predomină instinctele materne – copilul este pe primul plan, viitorul pe al doilea. O femeie care are un copil mic este atentă numai la odrasla ei. Prin urmare, familia trebuie să fie dezintegrată cu grijă, trebuie tocmai de aceea să fie înfiinţate centre de stat care să se ocupe de educaţia copiilor – astfel, se demarează procesul de detaşare a copiilor de lângă mamele şi taţii lor, încă de la o vârstă fragedă. ATENŢIE: Furia impulsivă a unei femei poate uneori să depăşească starea de teamă. Nu trebuie subestimată niciodată puterea unei femei înfuriate şi nici puterea misterioasă pe care ea o are asupra bărbatului. Iată ce le-a adus femeilor dreptul la vot în 1920.

Factorul IV – juniorul

Starea de tensiune şi acţionarea la maxim a sistemului de auto-conservare în timpul perioadelor de război, sunt instinctele logice, ce se manifestă la orice individ. În cazul în care juniorul reuşeşte să evite plecarea la război, elementele din jurul lui îl vor face să se simtă jenat – şantajul clasic este „nu te sacrifici, nu ai glorie; nu ai glorie, nu ai iubite”.

Factorul V – sora

Să vedem acum: cum rămâne cu sora juniorului? Tatăl îi oferă tot ce este mai bun în viaţă şi o învaţă să aibă aceleaşi pretenţii de la viitorul ei soţ, indiferent de preţul pe care acesta trebuie să-l plătească.

Factorul VI – cireada

Cei care sunt potenţial excepţional înzestraţi, dar cu toate aceastea nu-şi folosesc aproape deloc mintea, nu sunt cu nimic mai buni decât cei care nu au minte – tandemul tată, mamă, fiu şi fiică care devin tocmai de aceea nişte animale numai bune de tras la jug sau dacă ajung şefi vor fi nişte inconştienţi dresori ai acestora.

Oamenii au inceput sa se trezeasca.
Din ce in ce mai multi oameni de pe intreaga planeta incep sa vada problema si sa inteleaga adevarul. E doar o chestiune de timp, de zile, saptamani sau luni pana cand iudeo-masoneria mondiala va colapsa sub greutatea propriilor sale pacate.

2 comentarii »

  1. foarte logic si realistic acest mic comentariu asupra raului primordial, numit bancherii acestei lumi… very good comentary!!!

    Comentariu de Marin Ovidiu-sevastian — Martie 1, 2012 @ 7:32 pm | Răspunde

  2. Aurul e doar un metal, a fi calare pe minte inseamna sa domini tot >>>UNIVERSUL<<>>ELOHIMUL<<>> tornade ,cutremure si boli va voi da .>>>>Tema >>>imaginati-va Ebola la nivel planetar; cutremur sub toate reactoarele nucleare.Mai vreti ???va mai dau.

    Comentariu de ELAHIM — Septembrie 2, 2014 @ 5:39 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: